După perioada duhovnicească a Postului Mare, Duminica Floriilor face trecerea către Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului în care s-au săvârșit minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Această duminică este o pregustare a bucuriei Învierii și, în același timp, în icoana praznicului se reflectă imaginea lui Hristos venind smerit pe mânzul asinei către Sfintele Pătimiri mântuitoare. Toată lumea se bucură, numai Hristos este smerit și vede în veselia lor întristarea Lui de pe drumul Golgotei, pentru că aceiași oameni Îl vor osândi și batjocori peste doar câteva zile. El are înainte sfintele, mântuitoarele și înfricoșătoarele pătimiri ale Sale, adică: scuipările, lovirile peste față, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița și, înainte de toate, crucea și moartea, pe care le-a pătimit de bunăvoie pentru noi, prin care, din iubirea Sa de oameni, ne-a răscumpărat din blestemul legii, cu scump sângele Său. În același timp, El vede dincolo de tristețea Crucii bucuria Învierii, care este cel mai important lucru petrecut în istoria umanității.
Am început Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului în care suntem cu Hristos pe Cruce pe Golgota și cu nădejdea Învierii, vom trece de cea mai tristă zi din an, Vinerea Mare, către cea mai fericită, ziua Învierii Domnului.
În această săptămână, numită și „Mare”, în care, după cum ne spune Sinaxarul din Sfânta și Marea Sâmbătă, „s-au săvârșit minunile mari și mai presus de fire”, pentru mântuirea noastră, este foarte important să postim, să ne rugăm, să citim Sfintele Evanghelii și mai ales să participăm la sfintele slujbe pentru a fi alături de Hristos Care Se jertfește pentru mântuirea noastră. Trebuie să luăm aminte și să înțelegem că ori de câte ori păcătuim, de atâtea ori Îl răstignim în inima noastră pe Hristos Mântuitorul nostru. Zilele Săptămânii Mari sunt un timp în care ne străduim să ieșim din lumea păcatului și să intrăm în lumea credinței și a mărturisirii, prin urmarea lui Hristos, adică prin săvârșirea faptelor credinței.
(Sursa: Ziarul Lumina)