Cu Elodia, la trofeu!

Pe noi, când ne lovește câte ceva, pe lângă faptul că ne atinge pe toți o dată, ne mai și ține o bucată bună de timp. De exemplu, sintagma „grupa morții”: nici n-a apucat bine un prost s-o inventeze, că s-a și repezit o națiune întreagă s-o preia și s-o folosească mai des decât un alt cuvânt devenit bun de patrimoniu național, ați ghicit!, „Elodia”. Iar când ambele se combină, rezultă o zicere încă mai adâncă, precum cea a lui Mitică: „În grupa morții, ce șansă să avem!? Șansa Elodiei!” Dincolo de comicul situației (fiindcă nu-i de’colo să vezi cum intră, două câte două, calificate din aceeași serie, în aceeași grupă, ba și finaliste ale ultimei World Cup, în plus și două colege din următoarele calificări etc.), cu atât mai hilară cu cât numai pe Odin și pe Manitou nu-i invocaserăm ca să ne scoată în cale adversari din urna… a cincea valorică, cred că tragerea la sorți ar fi trebuit fie plasată după ora 23.00, fie înregistrată și difuzată în crucea nopții, desigur însoțită de „warning”-ul acela cu acordul parental, spun asta fiindcă prim-planul horror cu Didi Prodan zicând „…-aș, beep, să-mi…” este contraindicat nu doar copiilor, ci și părinților mai slabi de înger. Una peste alta, a fost o emisiune instructivă, din care am învățat că dacă îți dorești foarte puțin s-ar putea să nu te alegi cu nimic sau, dimpotrivă, să-ți dea cât nu poți duce! Lăsând mișto-ul deoparte, chiar așa: ce ne-ar împiedica să mai batem încă o dată Olanda, să facem un egal cu Franța, iar după înfrângerea cu Italia să plecăm, braț la braț cu ea, în sferturi? Unde să dăm în sfârșit peste adversarii ăia pe care ni-i doream încă de acum. Știți care ar fi culmea nebuniei? Să ne pricopsim cu vreo Croație sau Germanie, ba, la cum ne merge, poate dă UEFA vreo derogare și le primește în Europa și pe Brazilia ori Argentina!… că și așa fotbaliștii lor joacă numai pe la cluburi europene.