Cu Dumnezeu nu se face negoț

„Și a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece. Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit. Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; și, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Și, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Și ucenicii Lui ascultau. Și au venit în Ierusalim. Și, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Și-i învăța și le spunea: Nu este, oare, scris: „Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile”? Voi însă ați făcut din ea peșteră de tâlhari. Și au auzit arhiereii și cărturarii. Și căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui. Iar când s-a făcut seară, au ieșit afară din cetate. Dimineața, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: Învățătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Și răspunzând, Iisus le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice”. Marcu 11, 11-23
Blestemarea smochinului neroditor și alungarea negustorilor din templu au avut loc după intrarea în Ierusalim a Domnului Iisus Hristos.
După ce a intrat în chip smerit în „orașul păcii“, El a dorit să pregătească pe ucenicii Săi, dar și mulțimile, pentru jertfa Sa mântuitoare. Ucenicilor le-a arătat că, deși acel smochin avea o coroană frumoasă, nu avea roade. Roadele cele bune sunt cele care dau dimensiune și consistență vieții unui creștin adevărat. Apoi, Domnul Hristos a pregătit templul. I-a alungat pe cei care doar în aparență slujeau lui Dumnezeu. Vânzătorii de animale și schimbătorii de bani se foloseau de numele lui Dumnezeu și de sfințenia templului nu pentru a se mântui, ci pentru interesele lor mercantile, speculând evlavia celor care veneau la templu. Domnul Hristos a fost foarte tranșant: „Casa Mea casă de rugăciune se va chema!”. Cu Dumnezeu nu se face negoț. El oferă ca un părinte iubitor și generos, însă ne cere să fim responsabili pentru cele pe care le primim.
(Sursa: Ziarul Lumina)