Cu drepturi depline…

Am ales, pentru rubrica de astăzi, epigrame ce aparțin unor autori contemporani care, în opinia mea, arată cât se poate de clar de ce această specie literară merită să fie așezată, cu drepturi depline, la masa celor care slujesc literatura română. Nu este normal ca indivizi ce se consideră deținători ai adevărului absolut – pe care, oricum, nu-i recomandă mai nimic în afara tradiționalelor tovărășii de gașcă – să-și manifeste, cu superioritate, atitudinea reprobabilă față de epigramă și epigramiști, mai ales că, mulți dintre ei, nu au scris în viața lor o epigramă, dar nu pentru că nu ar fi vrut, ci pentru că nu au reușit – din varii motive – să facă așa ceva. De altfel, nu este deloc ușor să scrii epigramă, și asta pentru că trebuie să ții cont de toate canoanele prozodice, apoi în primele trei versuri să pregătești poanta din versul patru, care să te facă măcar să zâmbești, construcția respectivă rămânând, altfel, la stadiul de simplu catren. Vă las, dragi cititori, să lecturați din creațiile acestor talentați epigramiști ce demonstrează că umorul este, cu adevărat, apanajul oamenilor inteligenți, invitându-vă să râdeți, pentru că – vorba lui Horațiu Mălăiele – râsul este muzica sufletului…
PESTE ANI
(Florin Rotaru)
Pe doi amici, colegi de facultate,
I-am revăzut la mare, astă vară;
El a ajuns un tip cu greutate,
Ea a rămas cum o știam: ușoară!
DIN EFECTELE CORONAVIRUSULUI
(Grigore Cotul)
Un paznic bun și antrenat –
Persoană serioasă –
De șef a fost concediat…
(L-a prins muncind de-acasă!)
COMEMORARE
(Laurențiu Ghiță)
La cuviosul parastas
Pentru iubitul soț plecat,
Avea atâta jale-n glas,
Că și amantu-a lăcrimat!
CALITATE
(Petru-Ioan Garda)
Când scriu umor, n-o fac de dragul oștii
De superficiali – evit inepții –
C-am zis așa: decât să râdă proștii,
Mai bine să zâmbească înțelepții!
HOTĂRÂREA UNUI PURADEL
(Cătălina Orșivschi)
Cum vine barza iar la noi acasă,
Ca mamei să-i aducă înc-un țânc
Și cum eu știu că lebăda-i gustoasă,
Voi încerca și barza s-o mănânc.
ÎNSURĂTOARE
(Mihai Sălcuțan)
În zi de soartă hotărâtă
Făcând, ca omul, ce-a putut,
S-a însurat cu o urâtă…
Atâția bani a mai avut!
DE HALLOWEEN…
(Constantin Moldovan)
E halloween, această sărbătoare
Pe care am păstrat-o peste ani
Așa cum o serbau – cu mic, cu mare –
Strămoșii noștri geto-americani!
DESCOPERIRE
(Ioan Toderașcu)
După studii lungi, firesc,
S-a aflat și adevărul:
Cei mai mulți bărbați chelesc
Pentru că… le cade părul!
UNUI FOST POET
(Gheorghe Bâlici)
L-au criticat la Uniune
Că n-ar avea de scris habar
Și-a hotărât să se răzbune:
Acum e critic literar!…
VOT UNIVERSAL
(Janet Nică)
Cum votul e, de-acum, universal,
Popoarele iubesc solemnul truc:
O zi, la patru ani, e carnaval,
Iar patru ani la rând e… balamuc!
LA VÂRSTA A TREIA
(Mihai Cimpoi)
Adesea când admir câte-o femeie
Și văd că pot să intru la idee,
Chiar dacă știu precis că nu-mi convine,
Ideea e mai tare decât mine!
FEMEIA
(Constanța Apostol)
Ca trandafiru-i prețuită
De secole întregi, la rând,
De-aceea unii nu ezită
Și-o… „altoiesc” din când în când!
GINECOLOGUL
(Dan Norea)
Îl urmăresc de-atâția ani
Și îl admir căci, fără șagă,
E singurul ce scoate bani
Din locul unde-atâția-i bagă!
PEISAJ
(George Corbu)
De privești acest decor
Răsuflarea ți se taie:
Lângă-un țap ispășitor
Paște calul de bătaie!
REMARCĂ
(Vasile Larco)
Tot scriitorul are un statut,
Fiind statornicit de-o veșnicie:
El scrie-atunci când nu e cunoscut
Și este cunoscut când nu mai scrie!
S.O.S. – CONFRATE MURIBUND!
(Florina Dinescu)
Se află printre cei marcați
Și e inevitabil doliul…
De vreți degrabă să-l salvați,
Hrăniți-i, oameni buni, orgoliul!
9 MAI – PARADĂ LA MOSCOVA
(Ion Diviza)
Trec soldații eminenți
Tropăind atât de tare,
De le sar, când nu-s atenți,
Votcile din buzunare!
ROMÂNII
(Nicolae Bunduri)
Toți trăiesc în colț de rai,
Fiecare cum apucă:
Unii pe-un picior de plai,
Alții pe-un picior de ducă!
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!