Există, dacă n-ai știut-o, domnule cititor, în viața oricărui pălmaș al condeiului o clipă de sărbătoare. Un moment, cum să-i zic, de grație. Nu e ziua lui de naștere, nici cea de nume, ci sorocul când munca lui de ani se adună într-o carte, iar cartea aceea, mirosind încă a cerneluri și tiparniță, așa cum un prunc nou-născut miroase a laptele și sforțările mamei sale, îți poposește în brațe. Crudă, umedă, nezvântată. O alinți întorcând-o pe o parte și cealaltă, îi desfaci, cu încetineală și precauție, muchia necusută în coperți și te uiți peste literele pe care tu le-ai rânduit în slove și înțelesuri. Plâng când le iei în brațe sau te vor recunoaște și chema cu un scâncet? Poza de pe copertă, în care ești înfățișat cu sprâncene, frunte și nas e chiar a ta?
De câteva ceasuri am împrăștiat pe masa mea de lucru trei cărți noi care-mi poartă, pe copertă, iscălitura. E prima oară, într-o viață în care am trăit scriind, când de sub tipar ies deodată trei volume la care am muncit zi de zi și săptămână de săptămână niște ani. Sunt concentrate aici, în aproape 1.500 de pagini, împărțite aproape matematic pe din trei, pamflete, portrete de oameni și portrete de dealuri și anotimpuri, răzvrătiri și strigăte de alarmă, înduioșări și mângâieri de petale. Cărțile, poreclite Ciorne, poartă matricolele 2, 3 și 4, într-o serie care va aduna, cât voi mai trăi și scrie, publicistica poetului care zice-se că sunt. În dreapta, ca în oricare casă în care mi-a fost dat să locuiesc, pe peretele cel mai lung, sunt apărat de o bibliotecă doldora de titluri. Un raft cuprinde cărțile mele de poezie la care, nu peste multă vreme, voi mai adăuga una. Dedesubt am rânduit câteva antologii care mă cuprind, apoi primul volum din Ciorne, tipărit în 2002 și un altul, de reportaje, din vremea în care eram june ziarist la Vâlcea, cu titlul Transplantul de albastru. Aici, probabil, voi sui cărțile noi, pe care le înfiez cu teamă, speriat să nu le supăr cernelurile ude și să nu le mototolesc croiala apretată a coperților. Gata. Am mai pus, în raft, șapte ani de istorie, cronică personală, subiectivă firește, a zilelor noastre pe care le-am plâns nu o dată, lângă atâția năpăstuiți. Am râs mai rar în aceste pagini, martor fiind al atâtor blesteme și amărăciuni, vremuri crude, nemiloase pe care le imaginasem altfel. Am zis gata? Nu, nu-i gata în viața unei cărți și-n existența, pe o tot mai subțire pojghiță de gheață, a unui scriitor. Cartea, plătită pe sfert tipografiei, trebuie achitată integral. S-o trimit librăriilor pentru a o vinde? Librăriile, multe dintre ele, au tras obloanele. În centrul Bucureștilor, o veche librărie în intimitatea căreia am organizat lansări de cărți, vinde azi geamantane și poșete, iar într-o alta, vârstnica librăreasă pe care o știu de mulți ani îmi povestește cât de rar îi trece pragul un cititor și cât de rar, mult mai rar, acesta își permite luxul cumpărării unei cărți. În consecință, voi lua cu mine, jumătate din tiraj, la Sângeru, acolo unde am realizat Muzeul Pietrei (cărțile sunt ilustrate cu imagini din muzeu), iar jumătate vor rămâne la București, în Sfinții Voievozi numărul 21 A, unde se află editura și agenția A.M. Press. Pentru a acoperi, fără câștig, cheltuielile, o carte ar trebui să coste 25 de lei noi, preț pe care posibilul doritor îl poate achita direct sau prin poștă, cărțile urmând să-i parvină, în această ultimă variantă, tot prin mesager. Nu știu cât face asta. Presupun că nu-i ieftin, având în vedere că-s trei cărți voluminoase. Voi organiza, acolo unde voi fi invitat, și unele întâlniri cu prietenii scrisului meu și chiar și cu cei care nu-mi agreează opiniile, fiindcă nu poți mulțumi pe toată lumea. Din păcate, dragă cititorule, partea asta comercială, care mă ține dator tiparniței, e cea mai grea și costisitoare sufletește.
Distanța, de ore, de la apariția cărților mele de publicistică, adunând și textele găzduite de acest ziar, pe care dumneavoastră, domnule cititor, le-ați parcurs probabil, anulează încet clipa de grație. Sărbătoarea condeierului se isprăvește. Mă imaginez cu rucsacul doldora de cărți în spinare, bătând ulițele patriei. Bine v-am găsit, domnule cititor! Dacă vreți să aflați unde dați de mine, în intervalele când evadez din București, adresa mea este Lucian Avramescu, Sângeru, județul Prahova. Răspund și unui telefon cu număr, firește, nesecret, 0722.650.243 și, când nu butonez greșit, îmi pot citi mesajele pe adresa de mail lucian.avramescu@yahoo.com. Cu drag, domnule cititor. Să vă găsească Sărbătorile sănătos și cu speranțele încă în stare de funcționare, fiindcă atunci când speranțele ies din uz, viața sufletului începe să moară.
