Cu doping sau fără?

Înainte de a intra în subiectul pe care mi l-am propus pentru azi, vreau să-i aduc un omagiu postmortem lui Bălan, campionul european la fotbal, cel care s-a sinucis alaltăieri. Și să mă întreb, desigur retoric, ce țară-i aia în care unul din cei care au obținut cea mai mare performanța în cel mai popular și mai iubit sport, ajunge în sapă de lemn și nu mai găsește altă soluție decât asta. Dacă nu mă înșel, legea aia cretină conform căreia primesc rente viagere cei care obțin medalii la campionate mondiale/europene de nu știu ce fel de dansuri poreclite „arte marțiale” sau de radiomodelism, nu operează și în cazul Cupei Campionilor/Champions’ League la fotbal, fiindcă asta „nu se pune” la echipe de club, din moment ce există Campionatul European la nivel de echipă națională. Poate greșesc eu, nu știu, chiar nu am verificat, dar simplul fapt că un veritabil erou al fotbalului românesc ajunge la sinucidere este monstruos. Dumnezeu să-l odihnească!
Trec la chestia cealaltă. Agenția Mondială Antidoping a venit zilele trecute cu o inițiativă absolut incredibilă: aceea de a-i suspendă pe sportivii ruși din toate sporturile, pe termen nelimitat! Motivul? Evident, utilizarea dopingului de tot felul, zice-se că la comanda guvernamentală, ba și cu complicitatea Agenției Naționale Antidoping care cică ar fi distrus sau falsificat peste 1.500 de probe! Printre sportivii propuși nominal la suspendare pe viață se numără și o campioană olimpică de atletism. Chestia nu mă surprinde absolut deloc. În anii ’80, „campioni” la utilizarea dopingului erau sportivii din Republica Democrată Germană, performanțele lor din atletism sau înot fiind de domeniul fantasticului. Printre ei erau înotătoare și atlete cu barbă, băieți cu brațele ca picioarele lui Roberto Carlos, domnișoare fără sâni dar cu voci de baritoni și alte asemenea „accidente”. Dincolo de situațiile tragicomice, este limpede că marea performanță nu se mai obține în ziua de azi decât cu suportul masiv al medicinii. Ciclismul, atletismul, înotul sunt în continuare în capul listei. Dar când vezi fotbaliști alergând că demenții 90 de minute și apoi părând ca scoși din cutie, nu poți să nu te întrebi: de ce naiba nu s-o da libertate deplină la doping? Adică de ce marijuana să fie la liber în Olanda, SUA și alte țări, iar steroizii nu?