Cu dedicație specială pentru răsuflatul Mircea Dinescu

Am mai spus-o, dar sunt nevoit să repet și nu-mi face nici cea mai mică plăcere: într-o țară ruptă de sărăcie cum este țara noastră, numai de o povară ca TVR nu mai este nevoie.
Această întreprindere a fost și a rămas un loc mizerabil, un focar de infecție, o rezervație a nontalentului. A fost condusă, în ultimii 25 de ani, de inși mai mult sau mai puțin necurați, precum Darie Novăceanu. Care în 1990 îi felicita din inimă pe mineri, pentru acțiunile lor, comise în timpul invaziei din București. „Minerii noștri”, îi numea cu afecțiune Novăceanu, în ziarul „Adevărul”, gata să-i pupe în bot.
TVR – cu tot cu studiourile ei teritoriale – a fost și a rămas o armă de manipulare a neamului telespectator. În ultimii ani, de când concurența pe plan audiovizual a crescut, manipularea a devenit cam anevoioasă. Așa că TVR s-a transformat într-un loc al manevrelor financiare. Un paradis fiscal cu dedicație. De unde pornesc și se îndreaptă niște saci plini cu bani pentru cine trebuie. În principal pentru oameni din specia Turcescu. Oameni cu dublă legitimare, vreau să spun.
Cel mai recent și revoltător exemplu este cel al lui Mircea Dinescu. Poetul ratat care „realizează” și el o „emisiune” la TVR, că doar n-o fi mai fraier. O „emisiune” unde amfitrionul și invitații lui trăncănesc vrute și nevrute, mănâncă toate porcăriile, drojdesc și ascultă lăutari care în general aparțin de aceeași etnie cu Dinescu.
O „emisiune” tipic de crâșmă, pigmentată cu o filozofie de crâșmă, cu profunzimi de crâșmă, cu putere educațională de crâșmă. O „emisiune” pentru care pe numele lui Dinescu sunt emiși aproape 50.000 de euro lunar. Făcând împărțirea, rezultatul iese de circa 10.000 de euro pentru fiecare ediție.
Țineți-mă, că mă prăbușesc! Simt cum îmi plesnește inima! Toate înjurăturile acestui popor îmi vin pe buze. Atâta bănet pentru a plăti un răsuflat! Într-o țară unde crăpăm de foame!
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare