Cu cine !?

Aș fi vrut astăzi să continui ceea ce am început alaltăieri, adică să vorbesc despre alt război de-al lui Becali din afara stadioanelor. Întâmplările din Cupa U.E.F.A. mă obligă însă să le acord prioritate și am să încep cu cea mai apropiată în timp: partida de la Atena, cea care a probat întreaga mediocritate a fotbalului nostru. O partidă în care Rapid avea nevoie de o victorie și atât. Dar pe care n-a reușit să o obțină, pur și simplu fiindcă nu știe ce înseamnă că joci la victorie. Dincolo de lipsa „spectacolului” în înscris goluri, adică a unui golgheter de tip Mazilu, Rapidului i-a lipsit, ca întotdeauna, știința câștigului, nebunia aia care rupe echilibrul, năvala peste adversar pe care am văzut-o de atâtea ori în fotbalul mare la spanioli, brazilieni, chiar și la nemți, ca să numai vorbim de englezi. În locul unei furii ofensive care să se concretizeze prin șuturi, șuturi și iar șuturi, am văzut același dintotdeauna frecuș al mingii, cu pase nenumărate, mai ales de-a latul, cu driblinguri (cel mai adesea eșuate) și, la puținele ocazii create, ratări monumentale probând în primul rând o labilitate psihică tipică fotbalului român din toate timpurile. Peste toate, o teamă parcă de victorie, dublată de refuzul asumării responsabilității șutului. Cu atât mai evidentă cu cât până și un marcator „de meserie”, ca Moldovan, rămas singur-cuc cu mingea după o gafă a „centralilor” din echipa grecească, în loc de șutul la care îl știam priceput, a încercat să fie un Zicu, adică un driblangiu nehazos. Rezultatul? O fază penibilă și eliminarae Rapidului. Fiindcă ar trebui să se răstoarne lumea cu fundul în sus ca să mai vedem Rapidul și la primăvară în Cupa U.E.F.A. Și nici n-ar avea ce căuta acolo, cu Buga, Rada și Moldo-gol-ratat. Nu cu mult mai bine stau lucrurile la Dinamo: Moți este un dezastru, Denis Șerban un „loser”, iar Ganea un fel de… Moldovan. Adică gata. Iar cu un singur jucător, Niculescu, se poate, totuși, ajunge departe dar nu până la capăt. N-am loc să vă explic de ce nici Steaua nu are mult mai multe șanse. Fotbalul românesc este expresia deplină a zicerii cu voința și putința.