Cu cine, Gică?

Am văzut. Vorba latinului: veni, vidi… vacs! Or fi bătut ei, săracii, pe unii încă mai amărâți decât ei, dar în ce privește fotbalul, s-avem pardon: Steaua nu joacă nimic. Absolut nimic. Începând chiar cu Cernea, ale cărui ieșiri mi s-au părut, într-o exprimare de gentleman, suprarealiste. Pe înțelesul oricui, de-a dreptul cretine! Cel puțin aia cu capul, de la marginea careului, mi l-a reamintit pe clovnul Carlos. Pe linia de fund, „deranj mare”, cum zice o celebră sintagmă fotbalistică, cu tot cu Golanski care, în afară de a-l căuta la copite pe portughezul de pe stânga ălora, n-am văzut să fi făcut altceva. Ba da: a luat primul galben, după ce l-a bușit pe ăla și a cincea oară în doar șapte minute. Goian, în nota obișnuită: l-a întors ca pe clătită cine a vrut și cine n-a vrut. S-a „scos”, oricum, atât cu golul înscris, cât și cu cel salvat printr-o alunecare. Dar ca prestație „pe meserie”, ca fundaș, îmi pare rău s-o spun, e pe dinafară. Noroc de Rada, care a fost singurul exact, lucid, riguros la fiecare intervenție… că de Petre Marin n-are rost nici să discutăm. Bine măcar că ne-a scutit Gică și de numerele umoristice ale lui Neșu. Care, dacă Boștină zice Becali că încetinea jocul, ăsta îl iuțește mereu… pe cel al adversarilor! Mijlocul, cât timp este alcătuit din Rădoi și care-o mai fi, n-are nici o șansă să creeze pericol decât cel mult pentru propria poartă. Și, desigur, pentru tibiile (ba chiar, și claviculele!) adversarilor. În sfârșit, atacul. Care atac? Zău că nu mi-l amintesc pe Dică în varianta dinaintea accidentării, dar parcă-parcă avea nițică viteză. Acum, până se întoarce, până-și potrivește „obiectul”, până ochește destinația, constați că în loc să intre la ăilalți, mai are nițel și intră în poarta noastră. Iar Dică stăăă, se uităăă și parcă nu-i vine să creadă că ăia au fost atât de iuți. În sfârșit, Neaga. Pare năucit de ceea ce se întâmplă în juru-i. S-o fi obișnuit, dragul de el, să vadă în preajmă numai pitici gălbejiți, specie rarisimă în Europa. Și, la urmă, Bănel. Omul despre care ne îmbătăm cu iluzia că e muncitor, că aleargă de mănâncă norii. Bun, așa-i. Și ce dacă? Aleargă pentru ce? Că, s-avem iertare, „cu mingea” pare să fi uitat complet: centrări direct în burta fundașului, șuturi care pun în pericol instalația de nocturnă. Steaua se va califica în turul III. Unde, intrând în urma favoritelor, are șanse mari pentru grupe. Vorba-i: o dată ajunși acolo, ce ne facem? Cu cine joci, Gigi? Cu Neșu, Rădoi, Lovin și Neaga?