“Cu cap, da’ fără coadă”

La mignona galerie suceveană “MiGal”, spațiu de expunere care-și marchează consistent existența în perimetrul artistic al urbei, a avut loc vineri vernisajul unei expoziții de pictură și grafică prin care autorul, Ovidiu Ambrozie Bortă – BOA, subliniază de data aceasta, mult mai energic decât în anterioarele sale tentative, că se află într-o nouă etapă de definire artistică.
Cunoscut ca unul dintre graficienii satirici prolifici, dacă ne referim doar la faptul că, în calitate de caricaturist editorialist al “Monitorului de Suceava”, realizează zilnic o secvență grafică prizată de public, BOA, care a încercat timid și cu alte prilejuri să-și devoaleze preocuparea pentru pictură, ne atrage acum atenția definitiv asupra faptului că încadrarea sa în rândul creatorilor suceveni se cuvine revizuită.
Antecedentele de care vorbeam nu l-au putut desprinde de statutul de caricaturist, întrucât s-au circumscris unor manifestări la care BOA participa doar cu această tușantă recomandare de grafician satiric.
Așadar semnalele precedente, de acum câțiva ani, de la cea de-a XV-a ediție a Festivalului “Umor la…Gura Humorului” și de la cea de-a X-a aniversare a “Monitorului de Suceava”, deși bine receptate și apreciate de public, nu l-au situat pe alt palier al percepției artistice.
Ferestre către o lume tulburătoare Remarcam încă de atunci faptul că lucrările lui BOA, inginer specializat în tribologie, o disciplină axată pe studiul problemelor de frecare și uzare a mecanismelor, deschideau ferestre către o lume tulburătoare, în care rigoarea și excesul de calcul ingineresc nu diminuau avântul fanteziei, o lume cu puncte de fugă intersectate, care invita privirea să pătrundă în adâncul ei, un tărâm imaginat de un magician, un iluzionist care ne privea parcă amuzat și oarecum mustrător din spatele tabloului.
Personajele sale ciudate, articulate și reciclate parcă din piese uzate, luate de pe rafturile unei magazii al cărei gestionar nu se îndura încă să le caseze, proiectate pe fundalul semi-voalat al unei geografii fantastice, sugerau mișcările spasmodice, telecomandate, ale unor cyborgi.
Un poet, prin naturalețea expunerii temei
Expoziția de acum, intitulată “Cu cap, da’ fără coadă”, în care BOA ne prezintă și două autoportrete definitorii (un pastel realizat prin surprinderea elementelor faciale privindu-se, așa cum a mărturisit el, în oglinda de machiaj a soției, și un ulei în care BOA, așezat în fața unui șevalet, privește lumea prin lentilele unor…ochelari caleidoscopici), este, după cum remarca maestrul Mihai Pînzaru PIM, mai familiară, prezentându-ne lumea lui BOA, alcătuită din “elemente asimilate firesc”, o lume a cărei “atmosferă este creată prin compoziție și prin gama cromatică rafinată”.
Un desenator care, așa cum a reliefat și Ion Drăgușanul, cel care l-a debutat deschizându-i calea spre caricatura de presă, “se exprimă pe sine”.
Un artist pe care l-a privit “ca poet, pentru naturalețea expunerii temei”, un creator care “are mai mult decât forța culorii și a desenului”.
O expoziție fără sfârșit Prin expoziția de la “MiGal”, BOA rămâne în arhiva mea de imagini printr-o lucrare căreia i-am semnalat la vernisaj delicatețea și profunzimea.
În fabuloasa lume a copilăriei, în care, în interiorul domestic al bucătăriei, bunica amestecă pe plită în oala cu fiertură, copilul, cu curiozitatea specifică vârstei, decupează o fereastră în veșmântul bătrâneții și al trecutului și privește extaziat spre primăvara din viitor.
“Cu cap, da’ fără coadă”, un “titlu-ecuație”, cum a spus BOA, născut din interpretarea inteligentă a sintagmei “fără cap și fără coadă”, prin care artistul și-a marcat cei zece ani de la debutul său în grafica satirică de presă, este, așa cum a subliniat PIM la final, “o expoziție fără sfârșit”, căreia-i așteptăm cu toții însăilarea următoarelor “mărgele” pe salbă.