Mănăstirea Voroneț continuă acțiunile culturale desfășurate în perioada 25 mai – 14 septembrie, sub genericul „Sfânta Mănăstire Voroneț – 520 de ani”.
Sâmbătă a avut loc manifestarea intitulată „Ctitorii ștefaniene din perioada 1487-1488”. Acțiunea a constat într-o excursie de documentare în trei localități sucevene, unde domnitorul Ștefan cel Mare a zidit biserici: Pătrăuți, Sf. Ilie, Voroneț. La această călătorie au luat parte istorici, profesori universitari, arheologi, sociologi, jurnaliști, reprezentați ai obștii mănăstirești de la Voroneț.
Biserică încredințată Prorocului Ilie Primul popas a fost la Biserica Sf. Ilie, din satul cu același nume, comuna Șcheia, biserică construită în cinci luni și 14 zile de către Voievodul Ștefan cel Mare. Am fost întâmpinați de preotul paroh Eduard Gavrilei, care ne-a prezentat câteva trăsături specifice ale acestei biserici. Construcția bisericii a început în ziua pomenirii Sfântului Prooroc Irimia, iar locașul a fost încredințat spre ocrotire Sfântului Prooroc Ilie Tezviteanul.
Profesorul universitar Vasile Demciuc și arheologul Florin Hău, de la Complexul Muzeal Bucovina Suceava, au vorbit despre elementele semnificative ale acestei „moșteniri bizantine”.
Arce moldovenești „La început, aici era mănăstire de călugări, iar de-a lungul existenței sale a fost, în mai multe rânduri, ținta jefuitorilor. În ciuda vicisitudinilor, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, la Biserica Sf. Ilie s-a înființat o școală clericală. Însă, după 1783, mănăstirea avea să fie desființată, biserica ei devenind astfel lăcaș de închinare pentru satul format în jurul acesteia”, a precizat profesorul Demciuc.
Arheologul Florin Hău a subliniat faptul că naosul bisericii este boltit tipic moldovenesc, cu cele două rânduri de arce dispuse pieziș unele față de celelalte, iar pictura interioară a fost realizată în timpul lui Ștefan cel Mare și refăcută culoare peste culoare în secolul XVII.
„Cavalcada” de la Pătrăuți Ne-am continuat pelerinajul și ne-am oprit la Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți, monument UNESCO. Biserica se pare că a fost pictată aproape imediat după ce a fost zidită, tot de Ștefan cel Mare. Așa cum remarca profesorul universitar Mihai Lazăr, de la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, deși unele scene au fost deteriorate de numeroasele evenimente din cronica neagră a mănăstirii, ansamblul iconografic nu este compromis, păstrând scene inegalabile, printre care tabloul votiv din naos și ampla frescă de pe peretele vestic al pronaosului, intitulată „Cavalcada Sfântului Împărat Constantin cel Mare”.
„Toată rigiditatea și răceala hieratismului bizantin se topește într-un încântător tablou de familie cu valențe ale picturii de curte, în care liniile curbe și calde se armonizează cu culorile vii de pe fețe și veștmintele pline de nestemate, dominate de strălucirea acelui ocru auriu specific Pătrăuțiului”, remarca arheologul Hău.
Armonie de culori Am părăsit Pătrăuțiul și ne-am îndreptat spre Mănăstirea Voroneț. Ultima oprite, dar cea mai plină se semnificație. Ne-a întâmpinat maica Elena, ghidul Mănăstirii Voroneț, care ne-a prezentat nouă, dar și turiștilor aflați în acel moment la mănăstire, date semnificative despre Voroneț. Mănăstirea Voroneț a fost încă de la întemeiere un monument memorial și votiv.
Voronețul este poate cea mai reușită realizare artistică din arhitectura și pictura moldovenească. Aceasta a mai fost numită și Capela Sixtină a Răsăritului.
Maica stareță Irina și maica Gabriela au atras atenția celor prezenți să privească ce minunăție de pictură a răsărit după curățarea și restaurarea picturii din mănăstire, lucrare care a durat patru ani, și să remarce culorile folosite de pictorii din acea vreme, culori calde, culori îmbietoare, desfătare pentru suflet. „Este o armonie de culori, parcă îți mângâie ochiul, privind mai ales la îmbrăcămintea ierarhilor pictați în altarul mănăstirii”, a spus maica Irina.
Monitorizarea „stării de sănătate” a picturii Printre picturile de pe pereții interiori ai mănăstirii trebuie menționată și „Cina cea de Taină”, care îl reprezintă pe Ștefan cel Mare alături de soția sa doamna Maria Voichița și de fiul lor, Bogdan. Profesorul Lazăr a ținut să precizeze, de mai multe ori, necesitatea unor aparate de climatizare în aceste monumente istorice.
„Nu este păcat de această pictură minunată…? Cei de la Cultură ar trebui să aloce banii necesari unei astfel de tehnologii de ultimă generație, care să monitorizeze în fiecare zi , să se facă profilaxia picturii”, a mai spus profesorul Lazăr.
Sfântul Daniil Sihastrul, „sfătuitorul” maicilor În această mănăstire, în partea dreaptă a pronaosului, se află mormântul Pustnicului Daniil, care a fost canonizat și ridicat la rangul de sfânt. Daniil Sihastrul este „sfătuitorul” maicilor de la Voroneț.
„Când nu știu ce decizie să iau, când am de făcut o lucrare, mă rog Sfântului Daniil Sihastrul și el mă luminează, mă înțelepțește”, ne-a spus maica stareță Irina.
La această călătorie de documentare, dar și de suflet, au mai participat sociologul conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan, de la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, arhitectul Viorel Blanaru, de la Direcția de Cultură Suceava, ziarista Doina Cernica – Crai nou Suceava.
În luna august se va organiza un pelerinaj de închinare la moaștele vitejilor – „Pe urmele Măriei sale”. Sărbătoarea Voronețului – 520 de ani se va încheia în luna septembrie, când este programată o sesiune de comunicări: „Mărturii de trăire în Istorie” (în zilele de 12, 13 septembrie), urmată, pe data de 14 septembrie, cu resfințirea bisericii restaurate.
