Dacă separația puterilor în stat nu este în mod clar conturată, atunci realitatea socială este incertă, iar puterea judecătorească nu mai este putere în stat, ci doar o funcție în stat, astfel că separația nu mai este a puterilor, ci a funcțiilor în stat, afirmă Consiliul Superior al Magistraturii.
În urma manifestărilor din 1 septembrie de la Sfântu Gheorghe, Plenul CSM a admis, miercuri, cererea de apărare a independenței sistemului judiciar și a magistraților „în înfăptuirea și realizarea actului de justiție ca urmare a criticilor aduse hotărârii judecătorești pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul penal 13020/200/2011”, prin care au fost condamnate persoane pentru modul abuziv de retrocedare a Colegiului „Székely Mikó” din Sf. Gheorghe.
Potrivit CSM, legea trebuie să prevadă sancțiuni împotriva persoanelor care încearcă să influențeze judecătorii într-un mod nepotrivit atunci când comentează deciziile judecătorești, orice altă organizație, instituție ori entitate trebuie să evite criticile care ar submina independența puterii judecătorești sau ar slăbi încrederea publicului în justiție.
„Într-un stat de drept nimeni și cu atât mai mult un reprezentant al puterii politice nu are dreptul să extrapoleze nemulțumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze, asupra întregului sistem judiciar. În măsura în care se procedează astfel, persoana care face aceste afirmații aduce, inevitabil, atingere principiului constituțional al separației puterilor în stat cu consecința afectării prestigiului justiției și implicit a independenței și reputației profesionale a magistraților”, afirmă CSM.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat, miercuri, rezultatele verificărilor efectuate de Inspecția Judiciară cu privire la apărarea independenței sistemului judiciar și a magistraților în înfăptuirea și realizarea actului de justiție.
Luni, 3 septembrie, conducerea Consiliului Superior al Magistraturii a solicitat Inspecției Judiciare efectuarea verificărilor cu privire la apărarea independenței sistemului judiciar și a magistraților în înfăptuirea și realizarea actului de justiție, ca urmare a criticilor aduse hotărârii judecătorești pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul penal nr. 13020/200/2011.
CSM a apreciat că, în speță, criticile aduse unei hotărâri judecătorești și demersului parchetului de trimitere în judecată pot reprezenta o presiune la adresa justiției, atât din perspectiva procurorilor care au sesizat instanțele de judecată, cât și din perspectiva judecătorilor care vor fi învestiți în soluționarea cauzei în căile de atac, precum și faptul că o hotărâre judecătorească nedefinitivă poate fi criticată doar prin intermediul căilor de atac. În consecință, s-a solicitat efectuarea verificărilor necesare pentru a se stabili în ce măsură elementele de mesaj public sus-menționate au aptitudinea de a aduce atingere independenței magistraților în înfăptuirea actului de justiție.
În urma verificărilor Inspecției Judiciare efectuate au fost reținute următoarele aspecte:
1. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, iar prin sentința penală a Judecătoriei Buzău s-a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea, precum și radierea dreptului de proprietate a Eparhiei Reformate din Ardeal cu privire la un imobil situat în municipiul Sfântu Gheorghe. În urma pronunțării acestei hotărâri, bisericile istorice maghiare, cu susținerea unor formațiuni politice maghiare și a unor organizații civice, au organizat în orașul Sfântu Gheorghe, la data de 01.09.2012, o amplă manifestație, pe parcursul căreia au fost exprimate puncte de vedere și critici cu privire la activitatea organelor judiciare;
2. Din analiza declarațiilor, a luărilor de poziție și a punctelor de vedere exprimate de liderii politici și nu numai, ulterior pronunțării sentinței penale de către Judecătoria Buzău, dar și cu ocazia manifestării publice din data de 1 septembrie 2012, s-a constat că acestea au pus în discuție, pe de o parte, limitele discursului politic în raport cu autoritatea judecătorească (A), iar, pe de altă parte, limitele în care poate fi analizată o hotărâre judecătorească pronunțată într-un dosar aflat în curs de soluționare (B).
CSM menționează că cele două aspecte, discursul politic și critica adusă hotărârii judecătorești, datorită specificului cauzei de față, se întrepătrund. Pentru coerentă expunere a situației inspectorii judiciari au apreciat că se impune analiza distinctă a celor două aspecte menționate.
A. Limitele libertății discursului politic în raport cu activitatea instanțelor judecătorești și a parchetelor: Articolul 1 pct. (4) din Constituția României consacră expres principiul separației puterilor legislativă, executivă și judecătorească.
De principiu, dacă separația puterilor în stat nu este în mod clar conturată, atunci realitatea socială este incertă, iar puterea judecătorească nu mai este putere în stat, ci doar o funcție în stat, astfel că separația nu mai este a puterilor, ci a funcțiilor în stat.
Acestea sunt motivele pentru care, dacă funcția și rolul puterii judecătorești sunt diminuate, statul pierde calitatea de stat de drept cu toate consecințele și implicațiile socio-economice ce decurg din aceasta.
În contextul în care afirmațiile și acuzele provin de la personalități publice, angrenate în viața politică, așadar de la reprezentanții unor formațiuni politice, aceste afirmații și acuze dobândesc în mod direct și inevitabil un pronunțat caracter politic. Din acest moment, factorul politic este cel care interferează cu activitatea unei alte puteri în stat, și anume autoritatea judecătorească.
Astfel, afirmațiile de genul celor emise în spațiul public în legătură cu hotărârea pronunțată de Judecătoria Buzău, sunt de natură a induce faptul că hotărârea unei instanțe judecătorești este pronunțată în mod intenționat și necinstit împotriva minorității maghiare, având la bază intenția de compromitere a unui politician care anterior a adus servicii acestei comunități.
De asemenea, poziția publică potrivit căreia „DNA a intentat acțiune în justiție pentru abuz împotriva interesului public, în legătură cu retrocedarea Colegiului «Székely Mikó»…” vine să se situeze pe aceleași coordonate ale depășirii limitelor discursului politic.
Tocmai pentru a evita acest gen de discurs care reprezintă pericolul de a interfera cu activitatea specifică a unei alte puteri în stat, Convenția de la Havana pentru prevenirea crimei și tratamentul delicvenților, adoptată la Congresul VIII al ONU (pct. 4), prevede că „statele veghează ca procurorii să-și îndeplinească atribuțiile profesionale în deplină libertate, fără a face obiectul unor intimidări, hărțuiri, fără a suferi ingerințe nefondate și fără a li se angaja, în mod nejustificat, responsabilitatea civilă, penală sau de altă natură”.
În Recomandarea (2000)19 a Comitetului de Miniștri al statelor membre privind rolul urmăririi penale în sistemul de justiție penală, adoptată la data de 06 octombrie 2000 la cea de-a 724-a reuniune a delegațiilor miniștrilor, la pct. (11) din capitolul „Relația dintre procurorii publici și puterea executivă și legislativă” se prevede că „statele trebuie să ia măsurile adecvate pentru a asigura că procurorii publici își pot efectua îndatoririle și responsabilitățile profesionale fără intervenție nejustificată sau expunere la responsabilitatea civilă, penală sau de alt tip”.
În raport de aspectele analizate, se poate aprecia că, prin afirmațiile emise în spațiul public, este afectată nu numai imaginea unei instanței judecătorești ori a unității de parchet care a instrumentat dosarul în faza de urmărire penală, ci și imaginea sistemului judiciar în ansamblul său.
Într-un stat de drept nimeni și cu atât mai mult un reprezentant al puterii politice nu are dreptul să extrapoleze nemulțumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze, asupra întregului sistem judiciar.
În măsura în care se procedează astfel, persoana care face aceste afirmații aduce, inevitabil, atingere principiului constituțional al separației puterilor în stat cu consecința afectării prestigiului justiției și implicit a independenței și reputației profesionale a magistraților.
B. Limitele în care poate fi analizată o hotărâre judecătorească pronunțată într-un dosar aflat în curs de soluționare.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 din Legea 303/2004, judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali.
Astfel, prin raportare la factorii de presiune ce o pot influența, independența a fost definită ca fiind capacitatea magistratului de a decide măsuri, conform legii, fără nicio intervenție (influență) externă, capacitatea de a conștientiza factorii externi ce influențează sau creează aparența unei influențe, precum și capacitatea de a respinge factorii de natură externă ce influențează sau creează aparența unei influențe.
Independența judecătorilor este o condiție obligatorie pentru existența statului de drept și garanția fundamentală a unui proces echitabil. Această independență nu este însă o prerogativă sau un privilegiu în propriul interes al judecătorilor, ci în interesul statului de drept și al celor care caută și doresc înfăptuirea justiției.
Conform Recomandării CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniștri către statele membre cu privire la judecători: independența, eficiența și responsabilitățile – scopul independenței, astfel cum este prevăzut în articolul 6 al Convenției, este de a garanta fiecărei persoane dreptul fundamental de a fi examinat cazul său în mod echitabil, având la bază doar aplicarea dreptului și fără nicio influență nepotrivită. De aceea, independența individuală a judecătorilor este garantată de independența sistemului judiciar în ansamblul său.
Independența judecătorilor este un aspect fundamental al statului de drept și trebuie să fie considerată ca o garanție a libertății, a respectării drepturilor omului și a aplicării imparțiale a legii, astfel că trebuie luate toate măsurile necesare pentru a respecta, a proteja și a promova independența și imparțialitatea judecătorilor.
Legea trebuie să prevadă sancțiuni împotriva persoanelor care încearcă să influențeze judecătorii într-un mod nepotrivit atunci când comentează deciziile judecătorești, orice altă organizație, instituție ori entitate trebuie să evite criticile care ar submina independența puterii judecătorești sau ar slăbi încrederea publicului în justiție. De asemenea, acestea ar trebui să evite acțiuni ce pot pune sub semnul întrebării intenția lor de a respecta deciziile judecătorilor, altele decât cele prin care își manifestă intenția lor de a formula o cale de atac.
Având în vedere că imparțialitatea și independența judecătorilor sunt asigurate nu numai prin eliminarea intervențiilor directe pe parcursul soluționării unei cauze, ci și prin garantarea independenței sistemului judiciar în ansamblul său, condiție necesară asigurării dreptului la un proces echitabil, în acest scop trebuie eliminată orice intervenție inadecvată a celorlalte puteri în activitatea de judecată.
Toate principiile enumerate au pe deplin corespondent în Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, care la art. 2 alin. (4) prevede că orice persoană, organizație, autoritate sau instituție este datoare să respecte independența judecătorilor.
Prin prisma celor expuse, dispozițiile luate de președintele completului de judecată constituie interpretarea și aplicarea normelor procedurale incidente în cauză, soluția adoptată având la bază aprecierea suverană a instanței asupra concludenței probelor ce au fost administrate în cursul procedurii judiciare.
Din acest punct de vedere, justețea măsurilor luate se verifică tot în cadrul jurisdicțional, prin intermediul căilor de atac, prevăzute și exercitate, conform legii.
Legat de modul concret de soluționare a cauzei, respectiv soluția dispusă, în conformitate cu art. 17 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.
De asemenea, art. 97 alin. 2 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, dispune în sensul că exercitarea dreptului de sesizare a CSM nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac.
În acest mod au și procedat părțile din dosarul nr. 13020/200/2011 al Judecătoriei Buzău, formulând recurs împotriva hotărârii pronunțată în primă instanță, motiv pentru care, în prezent, cauza penală se află pe rolul Curții de Apel Ploiești, cu termen de judecată la data de 05.10.2012.
În concluzie inspectorii judiciari au apreciat că:
Deși scopul declarat al organizatorilor manifestației din data de 1 septembrie 2012 nu a fost acela de a se pune presiune asupra justiției, din conținutul declarațiilor și al luărilor de poziție a rezultat punerea în discuție și contestarea, pe de o parte, a demersului Parchetului de trimitere în judecată a inculpaților, iar pe de altă parte, a hotărârii pronunțate de instanța de judecată;
Prin natura și amploarea criticilor aduse actului de justiție, respectiv prin aprecieri care induc faptul că instanțele judecătorești ar putea pronunța hotărâri împotriva intereselor uneia dintre minoritățile naționale, au fost încălcate limitele libertății discursului politic în raport cu activitatea instanțelor judecătorești;
Discursul public analizat a încălcat și limitele în care poate fi analizată o hotărâre judecătorească penală nedefinitivă, ignorând faptul că, în conformitate cu art. 17 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale;
Prin discursurile publice, cu caracter politic din data de 1 septembrie 2012, care au pus în discuție legalitatea activității organelor judiciare, s-a adus atingere principiului constituțional al separației puterilor în stat cu consecința afectării independenței sistemului judiciar și a independenței și reputației profesionale a magistraților;
Afirmațiile de genul celor analizate în cuprinsul discursurilor publice au avut rolul de a induce o presiune nejustificată asupra activității magistraților, cu atât mai mult cu cât procesul este în curs de desfășurare, aflându-se în faza de soluționare a recursului.
Prin declarațiile organizatorilor manifestației publice s-a adus atingere independenței sistemului judiciar în ansamblul său și a independenței magistraților în înfăptuirea și realizarea actului de justiție;
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii analizând rezultatul verificărilor, a reținut că, discursurile publice de genul celor emise în spațiul public, în legătură cu hotărârea pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul penal 13020/200/2011, sunt de natură a aduce atingere independenței sistemului judiciar în ansamblul său și a independenței magistraților în înfăptuirea și realizarea actului de justiție și, considerând întemeiată cererea de apărarea independenței sistemului judiciar și a magistraților în înfăptuirea și realizarea actului de justiție, a procedat la admiterea ei.
În 1 septembrie, aproximativ 25.000 de maghiari, între care sute de preoți, au participat, la Sfântu Gheorghe, la protestul organizat față de sentința în cazul retrocedării Colegiului „Székely Mikó” din municipiu, scopul acțiunii fiind acela de a semnala că decizia instanței ar putea fi un precedent periculos.
Manifestarea, denumită „Ziua Dreptății”, a fost organizată de bisericile istorice maghiare, cu susținerea formațiunilor politice maghiare și a organizațiilor civice, potrivit organizatorilor scopul acesteia nefiind acela de a se pune presiune asupra justiției, ci de a protesta față de o „nedreptate” și de a atrage atenția asupra faptului că această decizie ar putea fi un precedent periculos ce poate duce la renaționalizarea oricărui imobil restituit legal cultelor religioase.
În decembrie 2010, procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA) Brașov i-au trimis în judecată, pe Marko Attila-Gabor, în prezent secretar de stat în cadrul Departamentului pentru Relații Interetnice, Marosan Tamas, reprezentant al Eparhiei Reformate din Ardeal, și Silviu Clim, fost consilier juridic în cadrul Ministerului Justiției, acuzați de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecințe deosebit de grave.
Procurorii au stabilit că, în 2002, cei trei au făcut parte din comisia specială de restituire a unor bunuri imobile care au fost ale comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, înființată în baza OUG 83/1999.
Potrivit procurorilor, cei trei acuzați au întocmit, în 14 mai 2002, o notă de constatare în care au arătat, contrar realității, că un imobil situat în municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna, a fost proprietatea Bisericii Reformate din Sfântu Gheorghe și l-au restituit Eparhiei Reformate din Ardeal. Imobilul în discuție a avut destinația de școală din momentul edificării construcției și includea două instituții de învățământ: Liceul Teoretic „Szekely Miko” Sfântu Gheorghe și Liceul Teologic Reformat.
Această retrocedare a fost posibilă cu încălcarea atribuțiilor celor trei inculpați în cadrul comisiei, având competențe în privința examinării legalității cererilor de restituire, de analizare a documentelor depuse în susținerea cererilor și de adoptare a deciziilor în concordanță cu aceste documente, susțineau procurorii.
De asemenea, în cursul lunii aprilie 2002, Ministerul Administrației Publice stabilise că imobilul respectiv nu putea fi retrocedat în baza OUG 83/1999. În principal, retrocedarea s-a făcut în baza unui extras de carte funciară nevalabil, emis în 1990, cât și a Cărții Funciare care nu avea traducere autorizată în limba română, documente care fuseseră depuse în fotocopie de Eparhia Reformată din Ardeal.
Prin aceste fapte, acuzații ar fi prejudiciat statul român cu aproximativ 1.300.000 de euro, reprezentând valoarea imobilului.
Recent, magistrații Judecătoriei Buzău l-au condamnat pe Marko Attila-Gabor la trei ani de închisoare cu executare pentru abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.
Marosan Tamas a fost, de asemenea, condamnat la trei ani de închisoare cu executare, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, în timp ce Silviu Clim a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare, pentru aceeași acuzație, instanța stabilind în cazul acestuia un termen de încercare de cinci ani. Pe perioada termenului de încercare, Clim trebuie să respecte o serie de interdicții și obligații stabilite de instanță, între acestea să nu poarte arme sau să nu săvârșească noi infracțiuni.
Totodată, Judecătoria Buzău a dispus confiscarea specială de la Eparhia Reformată din Ardeal a sumei de 1.137.856 de lei.
Decizia instanței buzoiene nu este definitivă, recursul în acest caz urmând să fie judecat la Curtea de Apel Ploiești, primul termen fiind stabilit pentru 5 octombrie.
