Consiliul Superior al Magistraturii notează într-un Raport privind starea justiției că mecanismul de construcție bugetară este eronat, iar o prevedere în lege a unui prag minim din PIB este o măsură de garantare a independenței și singura modalitate eficientă de protecție a puterii judecătorești.
„În cazurile în care legea prevede avizul conform, aprobarea sau acordul Consiliului Superior al Magistraturii, punctul de vedere emis de acesta este obligatoriu. Ca regulă, prin bugetul de stat li se aprobă anual instanțelor și parchetelor, cu excepția ICCJ, aproximativ 60%-70% din necesarul solicitat și eventual avizat conform de către CSM, urmând ca prin actele normative de rectificare bugetară adoptate în decursul anului creditele bugetare să le fie majorate”, se arată în document.
Procedura în sine, susține CSM, pe lângă faptul că încalcă prevederile legale în vigoare referitoare la formarea și adoptarea bugetelor justiției, nu este de natură să asigure o previzibilitate și certitudinea acoperirii cheltuielilor necesare funcționării sistemului judiciar.
„Indicele astfel calculat trebuie corelat cu eventualele modificări ale cuantumului drepturilor salariale, respectiv cu influența creșterilor bunurilor și serviciilor pe parcursul anului, neavute în vedere la fundamentarea bugetelor. Prin urmare, mecanismul de construcție bugetară este eronat”, afirmă CSM.
În raport, CSM face anumite propuneri, astfel la capitolul „Gestionarea bugetului justiției”, raportul consemnează: „Statul este construit pe echilibrul celor trei puteri. Aceasta ar trebui să se reflecte și în domeniul bugetar. Dar, deși independentă ca putere constituită în stat, puterea judecătorească depinde, contrar Constituției României, de un ordonator principal de credite membru al puterii executive. Faptul este cu atât mai paradoxal cu cât o altă autoritate publică judecătorească, respectiv Ministerul Public, beneficiază de independență financiară, deși acesta este pus administrativ sub autoritatea ministrului justiției. Aceasta creează în mod evident un dezechilibru funcțional în dinamica funcționării independente a puterii judecătorești, precum și o presiune nejustificată a puterii executive în raport cu puterea judecătorească”.
Dintre cele trei puteri constituite în stat, respectiv puterea Legislativă, puterea Executivă și cea Judecătorească, aceasta din urmă este singuracare nu beneficiază de dreptul de a forma, administra, angaja și utiliza independent fondurile bugetare, arată sursa citată.
CSM propune descentralizarea administrării bugetului justiției: „Toate instrumentele universale și regionale garantează dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe independente și imparțiale. În plus, Convenția Europeană privind Drepturile Omului prevede și necesitatea soluționării procesului într-o perioadă rezonabilă de timp. Pentru ca sistemul judiciar să funcționeze la aceste standarde, este nevoie de o organizare adecvată. Astfel, din punct de vedere instituțional, este nevoie la nivel sistemic de protecție împotriva imixtiunilor legislativului și executivului, iar la nivel practic de consacrarea independenței în chestiuni administrative, independenței în chestiuni financiare, independenței în luarea deciziilor și autorității judecătorilor. Aceste cerințe organizatorice sunt esențiale pentru funcționarea justiției la cele mai înalte cerințe de performanță”.
Eficiența administrării fondurilor publice presupune și descentralizarea administrării financiare, astfel încât să crească rolul și responsabilitatea corelativă a instanțelor judecătorești, respectiv a parchetelor de pe lângă instanțe, ca instituții administrativ-judiciare, de a decide autonom în chestiunile administrative și financiare. În prezent, din acest punct de vedere, instanțele sunt dependente ierarhic una de alta, iar în capătul acestei piramide este Ministerul Justiției, organ eminamente politic, mai arată CSM.
În ce privește pragul minim din PIB, CSM arată că lipsa de independență a puterii judecătorești își poate avea originea și în lipsa de alocare a fondurilor bugetare la un nivel adecvat exercitării funcțiilor sale publice.
„Singura modalitate eficientă de protecție a puterii judecătorești față de pericolul subfinanțării o reprezintă, pe lângă administrarea bugetului de către puterea judecătorească, prevederea unui procent fix minim din PIB, similar altor domenii economico – profesionale, cum ar fi sănătatea, educația sau armata. Această măsură legislativă, coroborată cu cealaltă măsură legată de independență în formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor bugetare, poate duce la înlăturarea pericolului blocării activității instanțelor, precum și la satisfacerea necesităților sistemului de justiție, ca serviciu public”, spune CSM.
CSM subliniază faptul că prevederea în lege a unui prag minim din PIB este o măsură de garantare a independenței instanțelor judecătorești și asumare a responsabilității corelative..
