Consiliul Superior al Magistraturii susține că, prin comentariile făcute pe marginea condamnării din procesul „Trofeul calității”, politicienii au depășit limitele admisibile ale discursului public politic, aducând atingere independenție justiției, cu consecința subminării autorității ei.
Plenul CSM apără reputația magistrațior și independența sistemului judiciar, ca urmare a declarațiilor publice referitoare la condamnările pronunțate în dosarul „Trofeul calității”, potrivit unui comunicat remis presei.
În ședința din data de 10 iulie 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat rezultatele verificărilor efectuate de Inspecția Judiciară – Direcția de inspecție judiciară pentru judecători și Direcția de inspecție judiciară pentru procurori, cu privire la apărarea independenței sistemului judiciar, ca urmare a dezbaterilor din cadrul emisiunilor difuzate de posturi de televiziune din data de 20 iunie 2012, referitoare la hotărârea definitivă de condamnare la pedeapsa închisorii a fostului prim-ministru Adrian Năstase.
Astfel, au exprimat diferite puncte de vedere Dan Șova – avocat și senator PSD și Gheorghiță Mateuț – avocat, cu privire la hotărârea de condamnare a lui Adrian Năstase, iar Corneliu Vadim Tudor – politician, președinte al formațiunii politice PRM și europarlamentar, s-a referit la condamnările pronunțate în cazul altor oameni politici precum Dinu Patriciu, Cătălin Voicu sau Gigi Becali, arată într-un comunicat de presă, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM).
„Discuțiile purtate în cadrul emisiunilor televizate, amintite mai sus, nu au avut un caracter unitar, fiind exprimate mai multe puncte de vedere pe diverse teme. În cadrul acestor discuții s-au făcut și afirmații referitoare la justiție în general, iar în special cu privire la cazul Năstase (în actualitate la data de 20 iunie 2012 și intens mediatizat). Pentru a putea aprecia dacă, prin aceste declarații publice, ce culpabilizează întregul corp al judecătorilor și procurorilor care au instrumentat și soluționat dosarul «Trofeul calității» privind pe Năstase Adrian, s-a produs o încălcare a principiului separației și echilibrului puterilor în stat, cu consecința scăderii încrederii cetățenilor în sistemul judiciar și, implicit, a afectării independenței acestora, analiza inspectorilor judiciari a pornit de la cadrul legal care definește independența sistemului judiciar și limitele libertății de exprimare”, arată CSM.
Prin articolul 1 pct. (4) din Constituția României, se consacră expres principiul separației puterilor legislativă, executivă și judecătorească. Potrivit acestui principiu, reprezentanților celorlalte puteri – Legislativă și Executivă – nu le este permisă exprimarea unor opinii cu privire la calitatea actului de justiție și a celor care-l înfăptuiesc. Potrivit art. 30 alin. 1 și 6 din Constituția României, „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile însă, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”.
„Într-un stat de drept nimeni, cu atât mai mult un reprezentant al uneia din celelalte două puteri, nu are dreptul să extrapoleze nemulțumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze, asupra întregului sistem judiciar. În măsura în care se procedează astfel, persoana care face aceste afirmații aduce inevitabil, atingere principiului constituțional al separației puterilor în stat cu consecința afectării prestigiului justiției și implicit a independenței și reputației magistraților”, afirmă CSM.
Justiția, în statul de drept, este socotită o putere pe lângă celelalte puteri ale statului (art. 21 și art. 124 din Constituția României). „Pentru aceasta este necesar să existe anumite garanții față de celelalte puteri ale statului pentru a se evita politizarea și pentru a crea independența și imparțialitatea magistratului. Când, din anumite motive, funcția și rolul puterii judecătorești sunt diminuate, statul pierde calitatea de stat de drept cu toate consecințele și implicațiile socio-economice ce decurg din aceasta”, arată sursa citată.
CSM subliniază faptul că în raportul Singhvi către Comisia drepturilor omului a ONU din 1987 se precizează că „principiile independenței și imparțialității sunt pietrele de fundament ale motivării și legitimității funcției judiciare în orice stat”. Pe de altă parte, în „Principiile fundamentale referitoare la independența magistratului”, adoptate la Milano în anul 1985 și confirmate de Adunarea Generală a ONU din același an, rezultă că „independența magistraturii trebuie garantată de către stat și enunțată în Constituție sau altă lege națională, iar toate instituțiile guvernamentale sau altele trebuie să o respecte”.
Recomandarea (94) 12 a Comitetului de Miniștri al statelor membre privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994, dorind să promoveze independența sistemului judiciar, a elaborat mai multe reguli cu valoare de principiu. Una dintre acestea vizează obligația statelor de a lua toate măsurile necesare pentru a respecta, promova și proteja independența judecătorilor. Documentul prevede că sensul de „independența judecătorilor” nu se referă exclusiv la judecători, ci acoperă sistemul judiciar în întregime. Conținutul acestui principiu constă, între altele, și în obligația organelor executivului și legislativului să se abțină de la adoptarea oricăror măsuri care ar putea submina independența judecătorilor. Pe lângă toate acestea, se precizează în document, „că nu ar trebui să fie permis grupurilor de presiune să submineze independența sistemului judiciar”.
„Prin afirmațiile ce au făcut obiectul analizei, se poate aprecia că politicienii au depășit limitele admisibile ale discursului public politic. Aceste limite trebuie raportate și la dispozițiile articolului 10 din Convenția europeană a drepturilor omului care consacră libertatea de exprimare. În discursurile lor, politicienii insistă în mod constant asupra faptului că hotărârea nu se bazează pe probe și că s-a urmărit, cu orice preț, condamnarea fostului premier. Mai mult, afirmațiile cu caracter general la adresa activității parchetelor și instanțelor, prin care se acreditează ideea că «Parchetul General, DNA și parchetele în general au acționat în mod suspect în cazurile Ridzi și Năstase, că s-ar fi făcut arestări în cazul vameșilor la doar câteva ore după ce președintele României anunțase respectivele arestări», «că președintele României îl are pe conștiință pe Năstase Adrian și că i-ar fi băgat la pușcărie pe Dinu Patriciu și Cătălin Voicu fără să știm de ce, iar pe Gigi Becali pentru că a fost victima unui furt» sunt de natură a induce și ideea unei implicări a politicului în justiție, sugerându-se că justiția, în ansamblul ei, nu e străină de influențele politice. Totodată, afirmațiile conform cărora hotărârea de condamnare pronunțată în dosarul «Trofeul calității» este dată «fără să existe cel puțin o probă la dosarul cauzei și nu are nici o legătură cu dreptul», afirmații ce au fost făcute cu ocazia unor emisiuni publice, de către persoane cu notorietate care au pus în mod constant în discuție existența unei implicări a politicului în justiție, sunt de natură să afecteze imaginea sistemului judiciar. Astfel, s-a indus ideea că justiția este aservită politic sau, mai mult, controlată politic și de președintele României, prin afirmațiile făcute în emisiune (Vadim Tudor: «Instanța numită de Băsescu e o instanță politică», Reporter: «Tot ce ați spus dumneavoastră pleacă de la premisa că Traian Băsescu controlează justiție», Vadim Tudor: «O terorizează»)”, explică CSM.
Dreptul la libertatea de exprimare nu este unul absolut, acesta fiind susceptibil de anumite restrângeri în ipoteza în care folosirea libertății de exprimare este îndreptată împotriva unor valori pe care statul le poate în mod legitim apăra, cum ar fi autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești. Referindu-se la restrângerea libertății de exprimare în scopul garantării autorității și imparțialității puterii judecătorești, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în afacerea „Braford contra Danemarcei” a decis că „interesul de a proteja reputația și a asigura autoritatea magistraților este superior aceluia de a permite o discuție liberă asupra imparțialității acestora”. În cauza „Pager și Oberschlick contra Austriei” s-a statuat că „activitatea justiției nu poate fi discutată fără să se aibă în vedere anumite limite pentru a nu submina autoritatea acesteia, comandament deosebit de important într-un stat de drept”, indică CSM.
Deosebit de aspectele menționate în cele ce preced, a fost analizat impactului pe care îl are atitudinea avocatului, în calitate de apărător al uneia din părți sau în calitate atât de apărător, cât și de om politic.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial 45 din 13 ianuarie 2005, „în exercitarea profesiei avocatul este independent și se supune numai legii, statutului profesiei și codului deontologic”. Referitor la îndatoririle avocatului, în art. 214 alin. 1 din același Statut se arată că „exercițiul liber al profesiei, demnitatea, conștiința, independența, probitatea, umanismul, onoarea, loialitatea, delicatețea, moderația, tactul și sentimentul de confraternitate sunt principii esențiale ale profesiei de avocat și constituie îndatoriri ale acesteia”.
Alineatul 2 stabilește că „avocatul este obligat să respecte aceste principii în activitatea sa profesională, precum și in viața privată”. Potrivit art. 1.1 din Codul deontologic al Avocaților din Uniunea Europeană, adoptat în 2002 CCBE de Consiliul Barourilor Uniunii Europene, „într-o societate întemeiată pe respect față de justiție, avocatul îndeplinește un rol eminent. Misiunea sa nu se limitează doar la executarea fidelă a unui mandat în cadrul legii. Într-un Stat de drept, avocatul este indispensabil justiției și justițiabililor și are sarcina de a apăra drepturile și libertățile acestora: el este deopotrivă sfătuitorul și apărătorul clientului său”. Se mai arată în Codul deontologic faptul că „misiunea avocatului impune îndatoriri și obligații multiple, uneori aparent contradictorii, față de: client, tribunale și celelalte autorități în fața cărora avocatul își asistă sau își reprezintă clientul, profesia sa în general și fiecare confrate în particular”. De asemenea, „profesia de avocat impune astfel de obligații și față de public, pentru care o profesie liberală și independentă, supusă respectării normelor pe care ea și le-a impus, este un mijloc esențial de apărare a drepturilor omului în fața Statului și a altor puteri”. În raport de aceste reglementări, este evident că avocatul, alături de magistrați și de ceilalți participanți la activitatea de înfăptuire a justiției, este dator să conștientizeze impactul susținerilor sale în plan social, fiind determinantă grija sa de a evita orice distorsionare a adevărului, a situațiilor de fapt ori prezentarea vădit părtinitoare a normelor de drept, fără a avea importanță materia în care acestea sunt aplicabile. Și aceasta, indiferent că pledoaria sa se produce în fața instanței sau în afara unui cadru oficial, cu ocazia exprimării publice a unor puncte de vedere. Or, în realizarea acestor îndatoriri este esențială obligația de rezervă de care trebuie să dea dovadă avocatul care, în același timp, îndeplinește și o funcție politică.
Afirmațiile de genul celor analizate se situează în afara normelor de deontologie profesională, aducând mari prejudicii justiției care, în ultimii ani, chiar sub stricta supraveghere impusă de Mecanismul de Cooperare și Verificare, a înregistrat progrese de necontestat, recunoscute inclusiv la nivel european, notează CSM, care adaugă faptul că acestea sunt motivele pentru care „afirmațiile directe, fățișe, cu un pronunțat caracter personal, provenind de la un om politic de profesie avocat sau de la un apărător ales, de natură a convinge publicul că justiția este influențată de factorul politic și că se află în fața unei hotărâri judecătorești fără fundament, fără probe doveditoare, are rolul de a submina autoritatea judecătorească și de a aduce atingere independenței sistemului judiciar”.
„În concluzie, pornind de la principiul că, pentru a-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile, magistrații au nevoie de încrederea opiniei publice, iar această încredere ar putea fi afectată de afirmațiile bazate pe generalizări pripite care pun la îndoială capacitatea profesională, integritatea și independența magistraților, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că declarațiile de genul celor exprimate de participanții la respectivele emisiuni TV sunt de natură a aduce atingere independenței justiției, cu consecința subminării autorității acesteia, inclusiv a sistemului judiciar în ansamblul său”, arată CSM.
Ministerul Justiției solicitase, în 22 iunie, Inspecției Judiciare verificarea judecătorilor care l-au condamnat la doi ani detenție pe fostul prremier PSD Adrian Năstase, însă demersul a fost stopat, vineri 13 iulie, de către ministrul Titus Corlățean, considerându-l „susceptibil de interpretări eronate, mai ales în contextul intern și extern actual, privind o așa zisă interferență în independența actului de justiție”.
