Ministrul Sănătății, Cseke Attila, afirmă, într-un interviu pentru MEDIAFAX, că economiile realizate prin comasări și reprofilări de spitale nu rezolvă problemele de finanțare din sistemȚine d și acuză mentalitatea conform căreia sunt dorite servicii medicale ca în Occident, dar cu regulile noastre.
Ministrul susține că, în actuala organizare este finanțat, de două ori, câteodată, același serviciu, pentru că în aceeași clădire sunt două instituții medicale. Cseke Attila se pronunță pentru salarizarea medicilor pe baza performanței, „pentru „că trebuie să încerci să dai medicului care produce mai mult”.
Potrivit ministrului, cele 71 de unități sanitare care vor fi reprofilate au 794 de medici și 2.533 de asistenți medicali. Cseke mai spune că bugetul pe 2010 al celor 71 de unități se ridica la 203 milioane de lei, din care, scăzând cheltuielile de personal, care rămân ale sistemului, ar rezulta o economie de 81 de milioane de lei pe an.
„Nu este o sumă, încă odată, pentru care ar merita, dacă vreți, acest efort de reorganiare”, precizează ministrul, care susține că aceste măsuri urmăresc doar confortul pacientului.
El avertizează autoritățile locale care refuză reprofilarea spitalelor din subordine că de la 1 aprilie nu vor mai primi finanțare pe actuala structură.
Prezentăm integral interviul acordat Agenției MEDIAFAX de către ministrul Sănătății, Cseke Attila:
Rep.: Domnule ministru, care a fost rațiunea care a stat la baza comasării spitalelor?
Cseke Attila: Rațiunea principală, dacă vreți chiar și unică, este aceea de creare a unei funcționalități mult mai bune și noi, atunci când vorbim de funcționarea unui sistem sau a unei rețele spitalicești, trebuie să vorbim în primul rând din punctul de vedere al pacientului, orice altă motivație sau criteriu din acest punct de vedere nu spun că nu e important sau nu sunt importante, dar singurul criteriu care trebuie avut în vedere este din punct de vedere al funcționalității și al pacientului, pentru că acele spitale pe care noi le propunem la reprofilare, din evaluarea noastră, nu îndeplinesc criterii esențiale pentru a fi clasificate ca spitale. Și situația nu este de un an de zile, de doi ani de zile, nu se datorează fenomenului plecării medicilor ci se datorează unei situații care s-a perpetuat de-a lungul a zeci de ani în care anumite spitale mici și-au pierdut din importanță, infrastructura lor este degradată, personalul medical este total insuficient, dotările nu sunt corespunzătoare astfel încât șansa pacientului când intră într-un asemenea spital, care are impresia că intră într-un spital și poate primi acele servicii care ar trebui primite în orice spital, sunt foarte mici. Practic, el intră în acel spital, dar în foarte multe situații nefiind linie de gardă sau fiind o singură linie de gardă este imediat transferat la un alt spital mai important, spital județean, deci în nicun caz altă motivație decât aceea de a crea o rețea mai funcțională din punct de vedere al pacientului n-a existat.
Rep.: Totuși, cum va resimți pacientul acest beneficiu în condițiile în care ați comasat de exemplu Institutul Parhon cu Institutul Paulescu?
C.A.: La comasări probabil efectul nu va apărerea de pe o zi pe alta, la reprofilare va apărea în mod cert, pentru că se va crea un sistem mai corect.
La comasări, în schimb, sigur, aici este vorba de reducerea și a cheltuielilor de administrare. La exemplul la care v-ați referit, este o situație care e prezentă și la alte instituții mai mari, după cum ați observat nu sunt foarte multe din cele 182, nu cred că ajung până la 10%, chiar că ar fi pe la 5%, restul sunt spitale mai mici.
Dar a existat un alt principiu pe care eu nu l-am înțeles în România. Cum pot funcționa în aceeași clădire două spitale, două instituții separate? Această situație a existat la Institutul Fundeni, există la la Târgu Mureș, există la Craiova, există și în cazul Institutului de Diabet, care este la Spitalul Cantacuzino. Sigur, aici mai putem să discutăm, să găsim o soluție, Spitalul Cantacuzino fiind la Primărie. S-ar putea să fie mai corect, mai logic, o să mai avem o discuție cu ei. Dar am avut în vedere această situație în care o serie de spitale se regăsesc ca și funcționalitate în cadrul unei clădiri unde mai funcționează un spital. Această situație este și la Iași.
Rep.: Deci finanțați de două ori o clădire?
C.A.: Finanțez de două ori, câteodată, același serviciu, pentru că în aceeași clădire, fiind două instituții, în loc să elimin orice fel de birocrație și de plimbare, de externare și de internare în diverse instituții a pacientului…. Ca să înțeleagă toată lumea, în momentul în care externez de la Institutul Inimii (sau Institutul de Boli Cardio-Vasculare și Transplant) din Târgu Mureș de pe un etaj și-l internez pe un alt etaj, unde este situat Spitalul Județean, se fac fel și fel de hârtii, de trimiteri ș.a.m.d. Vorbim despre o diferență de un etaj în aceeași clădire. Nu este funcțional. Nu funcționează din acest punct de vedere și el trebuie reorganizat pe acest principiu, că într-o clădire există o singură instituție. Sigur, la Târgu Mureș, și la Craiova, și la Iași mai există și acea chestiune foarte importantă de la care ministerul a pornit și anume aceea că, fiind centre universitare importante, tradiționale, ele trebuie să aibă un spital de gradul unu, de clasificare unu, ceea ce astăzi nu îndeplinesc spitalele respective, pentru că nu au toate specializările necesare. Și atunci trebuie să încerci să-i creezi această posibilitate. Putem să rămânem la stadiul actual, dar atunci înseamnă că aceste centre universitare nu vor avea spital de gradul unu, ceea ce după părerea mea nu este corect. Sau trebuie să încerci să faci asemenea comasări ca să aibă toate secțiile necesare. La Târgu Mureș, la Craiova și la Iași acest lucru s-a urmărit.
Rep.: Ați plecat de la o analiză pe care ați făcut-o înainte să hotărâți aceste comasări. Totuși, ați ajuns să comasați spitale aflate la o distanță mare unul de celălalt.
C.A.: Aici sunt mai multe aspecte. Sigur că atunci când nu ai anumite specialități într-un anumit spital și ar trebui să dezvolți acele specialități în spitalul respectiv, încerci să găsești soluții. Soluțiile pot fi: înființezi nou ceva pe specialitatea respectivă, încerci să atragi în domeniul respectiv medici de specialitate sau încerci să aduci printr-o asemenea comasare de la alții. Am auzit și din reacția unor autorități locale că aceste comasări nu-și au rostul, nu duc la nimic. Eu aș vrea să reamintesc, totuși, că astăzi există cel puțin trei județe în România care au făcut comasări importante la inițiativa lor, cu sprijinul Ministerului Sănătății, pe care le-am susținut, le-am aprobat și prin Hotărâre de Guvern și vorbesc de Bihor, de Arad și de Dâmbovița. Unde spitale care se aflau în aceeași localitate sau, în cazul județului Dâmbovița, vorbim de spitale care se află la zeci de km de municipiul reședință de județ, dar au aparținut acelorași autorități locale, s-au comasat într-unul singur, cu un singur management. Eu cred că trebuie luat exemplul de la ei și pot fi întrebați care au fost efectele. Efectele din punct de vedere financiar sunt în mod cert benefice, pentru că un singur management înseamnă o singură viziune, o singură strategie pe ceea ce înseamnă rețea spitalicească în județ, înseamnă reducerea chetulilor cu materiale sanitare, reducerea cheltuielilor cu medicamente, înseamnă o achiziție centralizată, dacă vreți unică, la nivelul unui singur spital și nu achiziții publice, licitații la șase spitale diferite, cum era cazul județului Dâmbovița, și economiile sunt importante. Aceeași situație este și în Oradea, unde din cinci spitale din municipiul Oradea vor rămâne două.
La municipiul Arad, din trei spitale existente va rămâne un singur spital. Adică sunt totuși câteva exemple de autorități locale care, din punctul meu de vedere, au înțeles exact ce înseamnă descentralizare și înseamnă în primul rând să te implici, înseamnă să iei decizii, să eficientizezi, să încerci să reorganizezi. Înseamnă și măsuri nepopulare câteodată, că nu toate aceste măsuri de reorganizare și eficientizare au fost bine primite de personalul medical, de exemplu. Unii și-au pierdut posturile, unii și-au pierdut funcțiile de manageri, de directori. Sigur că nu cred că au fost lăudați, dar ele pentru sistem sunt absolut necesare din punctul meu de vedere și am să susțin aceste autorități locale și am rugămintea către celelalte autorități, dacă evaluarea Ministerului Sănătății nu este pe placul lor, atunci îi rog frumos să-i întrebe pe cei din aceste trei județe de ce ei au luat măsuri, și aici vorbim, dacă vreți, n-aș vrea s-o dăm pe partea politică, dar vorbim și de primari din partea de opoziție care au făcut asemenea măsuri de comasări și reorganizări.
Impresia mea, din reacțiile unor autorități locale, a fost următoarea: că, de fapt, lucrurile merg foarte bine la spitale, că totul funcționează perfect, că autoritățile locale pun jumătate din bugetul local în bugetul spitalului, că toți pacienții sunt mulțumiți, că nu e nevoie de nicun fel de măsură de reorganizare de eficientizare și că ministerul a făcut o evaluare care nu corespunde realității.
Impresia mea era totuși puțin mai nuanțată, ca să nu spun altceva. Dacă îi întrebăm pe pacienți cam care este opinia lor despre rețeaua spitalicească și despre calitatea actului medical în aceste spitale, s-ar putea să ne trezim că totuși nu aceasta este impresia. Eu m-aș bucura dacă așa ar fi, cum ne spun autoritățile locale, că toate sunt perfecte și că spitalul nostru nu trebuie închis. Altfel cred că toată lumea este de acord că în sistem trebuie făcută reformă. Dar impresia cu care am mai rămas este că „reforma s-o faceți, dar nu la mine acasă, în județul limitrof, în localitatea limitrofă, dar spitalul meu este cel mai important”. Nu există spitale cu 10, 20, 30 de paturi în alte state. Acelea nu sunt spitale, nu se numesc spitale, cetățenii știu când intră într-o asemenea instituție că nu intră într-un spital. Noi astăzi creăm impresia falsă cetățeanului, pacientului, că intră într-un spital în care poate avea îngrijiri corespunzătoare unui spital. Nu poate avea acest lucru. Și tot cu autoritățile locale, eu m-aș bucura foarte mult, ceea ce de la începutul anului solicit în mod expres, ca autoritățile locale să se împlice în finanțarea spitalelor. Să dea cel puțin 3% din bugetul local pentru spital și aș vrea să văd foarte mult ca în lista proiectelor finanțate de către autoritățile locale, pe lângă finanțarea unor echipe de fotbal sau de zilele orașului, comunei, municipiului să înscrie și finanțarea spitalului, pentru că în multe județe, în multe localități, deocamdată am văzut doar atitudinea: „Mi-am pus managerul, mi-am pus directorul și așteptăm de la Casa Națională să ne vină cu finanțarea în continuu de la București”. Descentralizare înseamnă cu totul altceva și trebuie luate exemplele din cele trei județe, cel puțin Bihor, Arad și Dâmbovița.
Rep.: Cât cheltuiți acum cu un spital și cât ați putea cheltui ?
C.A.: Să știți…. Pe partea de comasări nu am făcut o evaluare financiară pentru că…
Rep.: Dar era esențială.
C.A.: Era esențială, dar principala motivație nu este legată de partea financiară, așa cum nici la reprofilări, nici la comasări. Ceea ce sistemul câștigă prin aceste comasări și reprofilări nu va rezolva problemele de finanțare. Trebuie să privim aceste comasări în cu totul altă perspectivă. Vă dau exemplul Iașiului, unde s-a iscat o întreagă discuție, dezbatere publică, cu privire la comasarea celor trei spitale pe care le are MS și, din punctul meu de vedere, ar mai trebui comasat un spital, Spitalul de Neurochirurghie „Oblu”, care este al Consiliului Județean, și am făcut solicitare în acest sens.
O simplă comasare care duce doar la faptul că din trei manageri va exista doar un singur manager și în loc de nu știu câți directori vor exista trei directori nu știu dacă este o măsură care merită o asemenea dezbatere. Această măsură de comasare va fi însă obligatorie, și am discutat cu cei de la Iași, urmată de reașezarea unor secții ca acele plimbări de pacienți care au fost semnalate, cele mai multe în Iași, să nu mai existe. Și vă dau câteva exemple foarte, zic eu, elocvente. În municipiul Iași există trei unități de primiri urgențe pentru adulți, spitalele fac pe rând partea asta de gardă de primiri de urgență, la Spitalul Sf. Ioan de exemplu nu există un computer tomograf. Astfel încât, în momentul în care linia de gardă, Unitatea de Primiri Urgențe, era în ziua respectivă la acest spital, dar era nevoie de o analiză, o investigație pentru care era necesar un computer tomograf din UPU, omul, pacientul era transferat la Spitalul Sf. Spiridon ca să i se facă un computer tomograf. Dacă aveam o urgență neorochirurgicală, eram dus la unitatea de primiri urgențe de la Spitalul Oblu, dar mi se descopereau și alte probleme, hai să spunem o hemoragie de sânge în abdomen, nu spun că eram abandonat (pacientul – n.r) dar eram transferat imediat pentru investigații la Spitalul Sf. Spiridon. Când mi se rezolvau problemele acolo, eram din nou dus înapoi la Spitalul de neurochirurgie. Adică comasarea, de exemplu cazul Iașului, nu trebuie privită doar în sensul că am scăpat de câțiva directori și din punct de vedere administrativ avem niște reduceri de cheltuieli, ci înseamnă o funcționalitate mult mai bună.
Rep.: Dacă locațiile rămân la distanțele despre care vorbim, atunci pacientul va fi în continuare plimbat.
C.A.: Nu, dar la Iași rămân același spații, dar….
Rep.: Pacientul va fi plimbat, numai că nu-i mai dau bilet de trimitere.
C.A.: Nu. Deci nu va fi plimbat, pentru că secțiile de ortopedie, chirurgie vasculară, plastică și toxicologie de la Spitalul Sf. Ioan vor fi mutate la Spitalul Sf. Spiridon. Asta și vă spuneam. Comasarea nu înseamnă că doar am unit partea administrativă, vor fi reașezări de secții, exact ca să nu mai plimbăm pacientul. Și unii vor rămâne numai cu anumite secții, alții vor rămâne cu alte secții. La Spitalul Sf. Ioan și la Spitalul Sf. Spiridon avem trei-patru secții care se regăsesc în ambele spitale. Deci este necesar acest lucru. Ajunge să am acea secție pe o singură clădire, într-un singur spațiu și restul să le reașez pe un circuit al pacientului. Deci comasarea la Iași asta va însemna un pas doi. Și aicea există deja o strategie făcută pe județul Iași și vor primi și resurse financiare pentru treaba asta, le-am discutat la Iași. Nu va fi nicio problemă. Deci o comasare de genul ăsta nu înseamnă numai că scăpăm de câțiva manageri. Exact asta înseamnă: reașezăm niște secții pe circuitul funcțional al pacientului.
Rep: Sunt prea mulți doctori pentru un singur spital.
C.A.: Da, s-ar putea să fie foarte mulți. Exemplele de la Oradea și de la Arad arată că din două secții trebuie făcută o singură secție și mai trebuie redus numărul de paturi, pentru că avem niște secții umflate ca număr de paturi. Sigur, cu supărare din partea personalului medical, recunosc acest lucru, că nu este un proces ușor. Dar lucrurile trebuiesc reașezate pentru că impresia mea este că în unele locuri s-au creat secții și număr de paturi doar pentru că fiecare și-a dorit un teritoriu al lui. O să se supere unii medici, dar eu cred că este un fenomen prezent în foarte multe spitale. Fiecare și-ar dori să aibă secția lui, compartimentul lui.
A, sigur o să fie o problemă! Și să știți, dacă-i întrebați pe primarii din cele trei județe, o să vi se confirme că e o problemă extraordinară care a izbucnit – cine rămâne șeful secției unificate.
Rep.: Mă întorc la București. Faceți o secție exterioară cu 400 de paturi a unui spital de urgență. Este irațional.
C.A.: Cine a spus că e cu 400 de paturi?
Rep.: ORL (Spitalul Hociotă) adus la urgență (SUUB). Creez o secție ORL a Spitalului Universitar de Urgență, care sigur are nevoie de 30 de paturi cel mult. Eu am 400 în Institutul Hociotă. Ce fac cu restul? Ce fac cu doctorii? Ați spus că nu va pleca nimeni din sistem.
C.A.: Așa e.
Rep.: E exclus să nu plece, domnule ministru…
C.A.: Deci niciun medic, niciun personal din mediul sanitar, asistente, deci personal mediu sanitar nu va pleca decât dacă dorește să plece din sistem, pentru că noi o să oferim posturi la celelate spitale.
În principiu, în momentul în care ai o problemă de lipsă de personal, încerc să concentrez măcar locații sau spitale mai puține. Dar măcar acolo să ai tot ce ceea ce este necesar. Încă o dată, impresia mea este că noi câteodată păcălim pacientul. Are impresia că intră într-un spital și are tot ce-i trebuie, n-are cum să aibă tot ce-i trebuie dacă acolo nu există niciun medic, nu datorită fenomenului. Dar dacă n-ai linie de gardă…
Rep.: Corect. Vorbesc de celelalte, discutăm de mamuții care se comasează. Ați spus că reprezintă doar 5%. Dar acești 5% pot avea angajați în sistem cât două județe. Și atunci nu pot să înțeleg ce se va întâmpla…
C.A.: Va trebui făcută o analiză în cadrul acelei noi structuri, ce este necesar și ce nu este necesar. Haideți să vă dau un exemplu, nu vreau să-l transpuneți la Hociotă sau la alt caz! La Maternitatea din Oradea s-au unificat anumite secții și s-a constatat că, în urma unificării și activității, unii medici nu au o activitate foarte complexă, ca să mă exprim reținut. S-a făcut o analiză în ceea ce privește numărul de pacienți tratați de fiecare medic. Pe maternitate poate e mai ușor, pe ginecologie-obstetrică e mai ușor. Sigur, la investigații mai complexe e mai greu. Și s-a făcut o asemenea comparație din care a reeșit că cel mai bun medic, dacă vreți cel mai iubit de pacienți, căruia i se adresau cei mai mulți pacienți, aducea acelui spital lunar 1,5 miliarde de lei vechi. Sigur este un medic foarte iubit, excepțional ș.a.m.d. Și erau câțiva medici care erau la câteva sute de milioane de lei, cam aceasta era media, pe lună. În schimb, erau, dacă vreți, în capătul listei mai jos câțiva medici din care ultimul medic înțeleg că aducea, din ceea ce profesa în acel spital, 16 milioane de lei, care înseamnă nici jumătate din salariul lui. Ori, făcând o asemenea listă, o asemenea analiză, în urma unificării și a indicatorilor de utilizare, s-a întrerupt contractul de colaborare cu patru medici din Maternitatea din Oradea, care își pot găsi loc de muncă la alte spitale de genul acesta.
Eu atunci când spun că ar fi necesar să întroducem o salarizare pe baza performanței, de exemplu, mă refer la asemenea situații, pentru că trebuie să încerci să dai medicului care produce mai mult. Sună ciudat puțin în domeniul medical. Trebuie să-i dai o salarizare mai bună pentru că are o experiență, este mai iubit de pacienți, accesul este mult mai amplu către el față de un alt medic.Trebuie să facem o asemenea diferențiere. Că ne place că nu ne place, asemenea diferențere există în sistem.
Rep.: Vă întrebam dacă, odată descentralizate spitalele, puteți impune autorităților locale o nouă schimbare, respectiv transformarea lor în cămine de bătrâni sau comasarea unităților sanitare.
C.A.: În ceea ce privește partea de reprofilări, aici avem o listă pe care sigur o s-o mai discutăm, pentru că sunt, evident, observații. Observațiile principale sunt, v-am spus: „nu în județul meu, nu în localitatea mea, dincolo”.
Dar la 1 aprilie intră în vigoare un nou contract-cadru de furnizare de servicii medicale în sistem pentru următorii doi ani. Până la 1 aprilie, noi trebuie să avem o rețea spitalicească oarecum clarificată și am oferit posibilitatea acestor spitale de a intra într-un program guvernamental de finanțare de la bugetul de stat, pe cămine de bătrâni, ceea ce nu s-a făcut în 20 de ani în România.
Și există o cerere extraordinară pentru cămine de bătrâni, există și posibilitate de transformare în centre de permanență, care este tot o instituție finanțată sau formă finanțată de către stat, de către Ministerul Sănătății.
Deci există mai multe posibilități, dintre aceste posibilități autoritățile locale pot alege în ce doresc să se reprofileze. Sigur, există și soluția că nu vor să se reprofileze. Eu, minister și eu, guvern nu pot să impun autorității locale care are managementul și clădirea respectivă. Doar că, după evaluarea mea, aceste unități sanitare nu pot funcționa în actualul cadru ca și unități sanitare și nu vor primi finanțare de la 1 aprilie pe actuala structură ca și spital.
Rep.: Toate 71?
C.A.: Toate cele care se vor regăsi în anexa Hotărârii de Guvern. Deocamdată avem un proiect, sigur sunt 71. Sau există posibilitatea, care, înțeleg din opinia multor primari, că spre asta se tinde, că bugetul local este dispus să preia această finanțare. Nu este niciun fel de problemă. Mai sunt exemple în lume unde spitale care, din punct de vedere al autorității centrale n-ar trebui să se regăsească în sistem, nu s-au închis, nu s-au reprofilat, pentru că autoritatea locală susține prin bugetul local funcționarea acelui spital. Dar eu cred că era obligația ministerului de a da o evaluare pe ce înseamnă rețeaua spitalicească. E mult mai corect, chiar dacă e dureros, e mult mai corect să-i spui cetățeanului „acestea sunt spitalele în care ai șanse de a fi tratat”, decât să-i creezi iluzia că intri acolo și primești ceea ce aștepți.
Rep.: Câți angajați sunt în aceste 71 de spitale?
C.A.: Noi am făcut o evaluare numai pe personalul medical și acesta se ridică la 794 de medici și 2.533 de asistenți medicali, care, așa cum am spus în discuțiile cu sindicatul Sanitas, ei vor fi mențiunuți în sistem, adică li se va oferi un alt post la un alt spital.
Rep.Cât pesonal aveți în cele 111 spitale care sunt propuse pentru comasare?
C.A.: Nu am făcut o evaluare. Nu s-a făcut o evaluare pe numărul de personal. Dacă îmi permiteți să revin puțin la partea cu descentralizarea și cu autoritățile locale, deci Guvernul și ministerul, deci Guvernul nu va da și ministerul nu va aproba nicun fel de act normativ prin care să impună de sus vreo comasare sau vreo reprofilare. Nici în proiectul de Hotărâre de Guvern cu reprofilarea în cămine de bătrâni. Este o posibilitate oferită autorităților locale. Nici la comasare nu vom spune că spitalul cutare trebuie să se comaseze cu spitalul cutare, nu…
Rep.: În Hotârea de Guvern, la Iași spune că se comasează …
C.A.: Da, dar acolo e vorba de spitale ale Ministerului Sănătății, deci acolo avem atribuții legale. În ceea ce privește spitalele autorităților locale, noi am făcut o evaluare și propunem un model de eficientizare a activității. Eu n-o să spun, n-o să dăm noi o Hotărâre de Guvern sau o Ordonanță de Urgență, pentru că am încălca principiul autorității locale, în care să spunem că se comasează. Am oferit un model de eficientizare, poate fi preluat, așa cum unele județe l-a preluat, cele trei și pot fi alte județe care vor spune: „Domnule, noi nu dorim acest model de eficientizare!”. Nu vă doriți acest model de eficientizare, nu este nicio problemă, nu pot să impun acest lucru pentru că, încă o dată, înțeleg din atitudinea lor că spitalele funcționează foarte bine. Nu sunt arierate, nu sunt probleme, pacienții sunt mulțumiți, eu asta am înțeles din atitudine. Informațiile mele din păcate nu sunt în acest sens, dar poate voi fi lămurit că într-adevăr este așa.
Rep.: Dar, indiferent de argumente, de la 1 aprilie nu mai primesc bani pentru ca aceste 71 de unități să funcționeze în ideea de spital, ci numai pe reprofilare.
C.A.: Pe reprofilare în mod cert. Cele care sunt propuse la reprofilare le considerăm, nu mai pot funcționa ca spitale.
Rep.: Ar fi posibil să reveniți asupra deciziilor?
C.A.: Punctual sunt discuții, nu neg că de trei zile autoritățile locale, instituția prefectului, sigur trimit memorii ș.a.m.d. și punctual se va putea discuta în perioada următoare pe fiecare spital. Dar refuz această atitudine de a spune: „Vrem reformă, dar nu la noi, ci la vecinul, în județul limitrof, în localitatea cealaltă, nu la noi în județ, pentru că la noi toate merg bine”. Și foarte mulți care își dau cu părerea spun acest lucru. Unindu-le, îți dai seama că nu trebuie să faci aproape nimic, pentru că o mulțime de județe spun: „Nu la mine, nu la Neamț ci la Bacău, nu la Hunedoara ci la Sibiu”. Și uite așa ne trezim că nu trebuie să facem nimic și totul funcționează perfect.
Rep: Haideți să intrăm puțin și în sfera banilor, pentru că, vrând-nevrând, este și o problemă financiară dincolo de ceea ce vrem să susținem, nu numai grija pentru pacient!
C.A.: Putem să luăm și partea financiară, vă dau și cifrele pe cele reprofilate, noi am făcut aceste calcule. Dar două lucruri sunt certe. Unul – nu partea financiară este motivația și doi – economiile care rezultă de aici nu vor rezolva problemele rețelei spitalicești și problemele de finanțare a sistemului. Dacă aceasta era motivația, încercam să rezolvăm problema financiară atunci, vă spun sincer că nu merită să ne apucăm și să anunțăm asemenea proiecte. Sincer, ca și om. Pentru că ați văzut reacțiile care sunt în unele părți și chiar nu merita, dacă asta era motivația, să mai facem niște economii.
La cele 71 de spitale reprofilate, bugetul lor pe 2010 se ridica la 203 milioane de lei, din care, scăzând cheltuielile de personal, cheltuielile referitoare la personalul medical, care, așa cum am spus, va fi preluat de alte spitale – sigur, dacă persoana respectivă dorește – acele cheltuieli rămân ale sistemului chiar dacă se transferă la alt spital, ar rămâne o economie de 81 de milioane de lei pe an. Nu este o sumă, încă odată, pentru care ar merita, dacă vreți, acest efort de reorganiare. Nu partea financiară este cea care este la baza acestei reorganizări, vorbim de spitale mici, din care unele au buget de 10-15 miliarde (lei vechi) pe an, care este o sumă infimă, și chiar din acest buget infim ne dăm seama ce activitate se desfășoară în acel spital pe un an de zile. Să ai un buget de 15 miliarde, 20, 25, 30 de miliarde dar sunt și cu 15 destule, la o instituție care se numește spital mi se pare că arată exact ce se întâmplă în acel spital. Complexitata cazurilor este mult redusă sau inexistentă din punctul nostru de vedere, nu se tratează decât partea de bolnavi cronici.
Rep: Președintele vorbea despre desființarea 200 de spitale. Insista pe desființare, iar economiștii Președinției spun că, după aceste comasări, costurile ar putea fi mai mari decât înainte.
C.A.: Nu am asemenea elemente ca să afirm așa ceva, că aceste comasări ar costa mai mult. Din experința celor trei județe care au făcut cele mai multe și ample comasări, rezultă economii. În ceea ce privește numărul de 200, noi am făcut o evaluare pe ceea ce credem noi că ar putea fi reprofilat sau comasat cu fiecare județ, cu harta, pentru că și criteriul distanței este un criteriu important, pe lângă criteriul personalului de care dispune acel spital și posibilitatea sau nu de a asigura continuitatea asistenței medicale. Cred că acest ultim criteriu este cel mai important, dacă privim din punct de vedere al pacientului. Oricum, într-o zonă, să spunem, de 10, 15, 20 de km, să ai două spitale, uneori chiar trei, nu se justifică. Acolo trebuie să unești forțele, resursele umane și să creezi un singur centru care să fie disponibil 24 din 24 de ore pentru pacienți. Deci, revenim la numărul de 200, cred că și afirmația domnului președinte era un număr aproximativ evaluat. Nu cred că trebuia să ajungem la 200 sau la 210 sau 220 sau 190 numai pentru că este un număr enunțat, eu cred că este o evaluare corectă care va urma și în perioada următoare, pentru că sigur sunt reacții, opinii, puncte de vedere. Și vom mai reevalua situația pe anumite spitale.
Rep.: Ați fi deschis, în Capitală, de exemplu, pentru comasările pe platformă, respectiv Spitalul Burghele să preia Institutul Hociotă, Cantacuzino-Institutul Paulescu?
C.A.: Sunt deschis la asemenea discuții, problema noastră pe care ar trebui să o avem în vedere era aceea că sunt și instituții sau spitale care au proprietari diferiți. Așa cum vă spuneam, Institutul de Diabet în mod cert s-ar preta pentru o comasare cu Spitalul Cantacuzino, pentru că acolo se găsește.
Noi am încercat să găsim o soluție de eficientizare. Sigur, acuma cum să spun, specialitățile, diabetul cu endocrinologia, nu sunt cele mai apropiate, dar nici cele mai îndepărtate, totuși n-am propus altceva. Dar o să mai avem o discuție cu Primăria Generală, am și discutat despre spitalele pe care le propun ei la comasare sau transformare și poate vom găsi o soluție în acest fel.
Rep.: Dar ministerul ar fi dispus să renunțe la institute ?
C.A.: În ceea ce privește partea de monospecialitate și acum sigur putem să-l denumim institut sau neinstitut pe o instituție care este de monospecialitate, eu cred că se poate discuta. Pentru că și astăzi, de exemplu, Primăria Generală are spitalul Victor Babeș, care este pe o anumită monospecialitate.
Nn vreau să supăr pe nimeni, dar Institutul de Diabet funcționează două etaje într-o clădire de spital și se numește Institut Național. În ceea ce privește spitalele de urgență, deocamdată, cred eu că nu e momentul de transfer alte spitale de urgență față de ceea ce am transferat anul trecut la descentralizare, pentru că atunci am avut în viziune o strategie de a păstra principalele puncte pe centre universitare, spitalele de urgență în subordinea Ministerului Sănătății. E nevoie totuși să avem niște pârghii pentru a putea acoperi zonele importante ale țării.
Rep.: Aveți și alte modele privind organizarea spitalelor, altele decât cele din Ungaria? Știți cam cum este structurat sistemul sanitar spitalicesc în celelalte țări din Uniune?
C.A.: Vreau să vă spun că nu am luat model dintr-o anumită țară sau o altă țară, Am dat acele exemple ale Ungariei, comparația numai pe granița de vest, pentru a vedea exact cum s-au organizat alții și cum ne organizăm noi. Pentru că eu vă spun că pe partea de vest exită un moment de plecare a cetățenilor români în Ungaria sau mai departe, în Austria, Germania. Foarte multe femei se duc să nască în Ungaria și atunci eu cred că, dacă noi tindem spre ce au alții ca și nivel calitativ de servicii medicale, ar trebui să acceptăm și regulile de acolo. Aici cred că avem o problemă destul de mare de mentalitate în sistem. Noi ne dorim să avem acele servicii medicale, ne dorim să avem acele organizări eficiente de spitale și de alte rețele, da regulile jocului nu ni le dorim, ne dorim cu regulile jocului de la noi. Să avem acel nivel calitativ, nu se poate. Ori una, ori alta. Ori preluăm modelul, dar și cu regula jocului, care în primă fază înseamnă asemenea măsuri care nu sunt populare și după aceea după aceea poți să clădești un sistem mai corect sau rămâne la regula jocului, ca la noi la nimenea, dar atunci n-o să avem niciodată șansa de a ajunge acolo unde dorim de fapt să ajungem. Trebuie să acceptăm că și ei… dacă ne uităm după alte state și ei au avut asemenea momente și au început să reorganizeze. Sigur, în mod cert, ministrul Sănătății care a făcut asemenea măsuri nu a fost unul popular. Nici eu nu pretind că o să fiu iubit față de această măsură, dar din punctul meu de vedere aceste măsuri sunt necesare. Deci nu s-a luat un model anume dintr-o anumită țară, s-a dorit o eficientizare acestei rețele.
Rep.: Dacă ați vrea să comentați câteva dintre opiniile autorităților locale…
C.A.: La unele dintre aceste spitale de unde am avut reacții am fost și eu, le-am vizitat și nu vreau să se supere vreun primar sau altul. Dar pot să vă dau exemplul din Chișineu – din Arad, care spital are două clădiri. Sigur, o clădire unde sunt bolnavi cronici dacă nu mă înșel, și este o clădire mai nouă, dar partea propriu-zisă de spital, să-i spunem spital, e centru de sănătate, e într-o clădire al cărei principal atuu este că e pe lângă marginea drumului european, pentru că alte condiții deosebite nu sunt. Și acea clădire sau acele clădiri nu se pretează în niciun caz pentru un spital. Am înțeles din punctul de vedere al primarului că totul funcționează bine. Eu n-am văzut asemenea lucruri. Colegii care au fost în momentul în care s-a făcut evaluarea acelui spital anul trecut mi-au povestit că unii pacienți nici nu erau în centrul de sănătate, deși erau internați, că era o internare pe hârtie, ceea ce știm că se întâmplă în sistem. Nu vreau să acuz acum pe nimeni, dar de exemplu acela și sunt multe asemenea exemple, nici ca infrastructură, nici ca dotare, nici ca personal medical disponibil nu se pretează a fi spital, se cheamă astăzi spital, dar nu e un spital. E destul de aproape municipiul Arad, este mult mai corect să suni, ai o problemă de urgență, chemi 112, vine ambulanța, vine SMURD-ul și te duce și acolo ai șansa de a fi tratat. Fără să se supere unii pe mine sau dacă se vor supăra asta e, sunt o serie de asemenea de centre de sănătate și de spitale mici care astăzi nu îndeplinesc condițiile pentru un spital.
Am propus această măsură de comasare și reprofilare la 182 de spitale din care 111 pe comasări și 71 pe reprofilări, pentru că eu cred că este necesară o asemenea măsură, pentru că rețeaua sanitară astăzi nu funcționează așa cum ar trebui să funcționeze și așa cum ne dorim cu toții, să primim servici medicale bune.
Vom continua această dezbatere, am pus-o în dezbatere publică și lista de comasări, și lista de reprofilări și sigur că avem opinii, puncte de vedere de la autorități locale și vom continua această dezbatere. Suntem deschiși la această dezbatere, cu o singură rugăminte: să nu avem atitudinea de genul „Faceți reformă, dar nu la mine acasă, faceți reformă dar la vecinu„ faceți reformă în celaltă localitate și în județul limitrof”.
Rep.: A plăcut FMI-ui această propunere a dumneavoastră privind comasarea și reprofilarea?
C.A.: Nu știu dacă am discutat jumătate de minut despre acest proiect.
Rep.Reducerea numărului de paturi și reorganizarea sistemului fac parte din angajamentul cu FMI?.
C.A.: Reducerile numărului de paturi face parte din acel angajament și anul trecut a fost o reducere a numărului de paturi, dar vreau să vă spun că procesul a pornit în februarie anul trecut, angajamentul era ulterior. Iar în ceea ce privește reorganizarea sistemului sau a rețelei spitalicești, n-aș spune că este un angajament față de FMI, pentru că eu cred că există o propoziție foarte generală cu privire la raționalizarea numărului de spitale, dar nu este în nici un caz o impunere. Eu n-am luat-o ca impunere și n-am pornit la această propunere de măsură, dacă vreți, la indicația sau la propunerea FMI-ului. Am pornit pentru că ea este necesară.
Rep.: Iar reducerea numărului de angajați este o recomandare a FMI ?
C.A.: În domeniul sanitar nu. Deci eu n-am primit nicio recomandare pe domeniul sanitar, nici scris, nici verbal, în nicio discuție cu FMI-ul de reducere a numărului de personal.
Rep.: Nici din birourile administrative, din funcțiile de conducere?
C.A.: Nu. Nu există. Că noi am făcut și anul trecut, am dat ordin pe reducerea numărului de personal administrativ și că prin comasări și prin reprofilări urmărim acest lucru, este altceva. Dar nu există nimic asumat de minister față de FMI și nici nu a fost o cerință din acest punct de vedere.
Rep: Cât ați zice că este economia prin reducerea funcțiilor de conducere, per total la cele 182 de spitale?
C.A.: Nu, n-am făcut o asemenea evaluare, sper să fac o asemenea evaluare.
