Crucea de pe cer

Semnul cinstei Cruci care s-a arătat pe cer în zilele împăratului Constanțiu, fiul marelui Constantin, are o zi de cinstire, șapte mai.
Sfânta cruce s-a arătat pe cer deasupra Ierusalimului în dimineața zilei de șapte mai, anul 351 în timpul domniei împăratului Constanțiu, fiul Sfântului Constantin (prăznuit în 21 mai). În acea vreme, erezia arianismului conform căreia Hristos a fost un simplu om și nu Dumnezeu, era cauza multor dispute și scindări în interiorul imperiului. Chiar și după primul Sinod Ecumenic de la Niceea din 325, mulți au fost atrași de falsele învățături iar ortodocșii s-au trezit în multe locuri în minoritate.
Mare, cât 9 kilometri
În luna mai a anului 351 a apărut deasupra Ierusalimului o cruce luminoasă, care se întindea de la Golgota până la Muntele Măslinilor, pe o distanță de aproape 9 km, fiind pe cât de lungă pe atât de lată, strălucind mai tare decât soarele. O mulțime de oameni au ieșit din casele lor și de la munca lor îndreptându-se spre biserici pentru a aduce slavă lui Dumnezeu. Istoricul Sozomen scria că această minune a dus la convertirea multor păgâni și iudei la creștinism. S-a mai păstrat în timp și o epistolă scrisă de Sf. Chiril adresată împăratului, în care îi descria fenomenul miraculos, sfătuindu-l să se alăture credinței creștine. Sfânta Cruce a rămas pe cer timp de 7 zile. Această minune este și o reamintire a celei de-a doua veniri a Mântuitorului pe pământ când „semnul Fiului se va arăta pe cer“ (Matei 24:30).