Acum mai bine de un secol, criticul și ideologul poporanist Constantin Dobrogeanu-Gherea, călătorind cu vaporul pe apele Niprului, a fost surprins să constate că, la un moment dat, pe puntea ambarcațiunii s-a lăsat o liniște deplină. Călătorii și-au îndreptat privirile închinându-se la crucea mare de lemn de pe movila din apropierea țărmului. Era, în fond, un pios omagiu pe care pasagerii, ca și toți cei care treceau prin preajma locului, îl aduceau amintirii celui mai mare poet al Ucrainei, Taras Șevcenko. Bardul care s-a identificat până la contopire cu aspirațiile neamului său a dorit să-și afle odihna de veci lângă zbuciumata istorie a Niprului. Nu întâmplător, chipul acestuia este venerat în Ucraina ca un sfânt, care acum, la 200 de ani de la nașterea sa nu mai așteaptă decât recunoașterea bisericii pravoslavnice.
Astăzi, ca o impresionantă mărturie a iubirii de care se bucură poetul, mormântul său este străjuit de un monument pe care se ridică statuia în mărime naturală a lui Șevcenko. Ce s-a întâmplat cu vechea cruce pe care o cunoaștem dintr-un desen (vezi reproducerea noastră – foto I) existent într-o antologie de literatură ucraineană din sec. al XIX-lea, savat de către subsemnatul de a nu fi arsă în întregime din locuința preacucernicului părinte Victor Puiu – nu știm.
Este sigur însă că la un moment dat a mai apărut o cruce (vezi foto II) care în intenția realizatorilor, trebuia să amintească de prima. Aceasta din urmă, care este publicată în țara de origine, are totuși sensibile deosebiri față de prima. Alăturându-le putem observa cum capetele noii cruci nu mai sunt rotunjite, la mijlocul îmbunării brațelor există o cruce inexistentă la cealaltă, sculptura diferă de la una la alta și postamentele pe care sunt așezate de asemenea. Se prea poate ca simplitatea realizării celei de a doua cruci să fie pricinuită de lipsa unor creatori și cunoscători ai stilurilor tradițiilor populare ucrainene. Având în vedere că artistul avea prieteni și la institutul de învățământ superior, unde picta și grava, nu este exclus ca înșiși amicii săi să fi participat cu suflet la realizarea primei cruci.
În final, credem că astăzi, la două secole de la nașterea poetului și pictorului ucrainean, nu ar fi lipsit de importanță realizarea unei cruci mari similare cu cea de altădată. Este foarte posibil ca și la noi în Bucovina să fie realizată copia primei cruci în miniatură și să fie expusă în luna martie în prezența și a Excelenței Sale Vasile Boeciko, consulul general al Ucrainei la Suceava, la Expoziția închinată cu acest prilej bardului ucrainean. Poate așa, zbuciumata viață a poetului nepereche și-ar afla o odihnă mai deplină.
Prof. Arhid. Ștefan HRENIUC
