Cronică teatrală



Cu prilejul Festivalului Mediaval din Cetatea de Scaun a Sucevei am asistat la o spumoasă comedie adaptată după Carlo Goldoni, “Slugă la doi stăpâni”, în interpretarea Trupei Arlechino din Giurgiu.
Slugă la doi stăpâni nu este altcineva decât Truffaldino care slujește atât la Beatrice, travestită în Federico Rasponi din Torino, care este de fapt ucis într-un duel de către Florindo, iubitul Beatricei, dar de care este îndrăgostită și Clarice, fiica lui Pantalone, care visa să-și mărite fata cu un negustor înstărit.
Este lăudabilă performanța trupei din Giurgiu de „a comprima” o comedie în patru acte și mai multe scene în doar o singură oră, în ciuda numeroaselor intrigi și răsturnări de situație din piesă.
Truffaldino este ca tipologie Arlequin, personaj din Commedia dell’Arte, care este tipul „încurcă-lume”, cu ghinion la tot pasul, dar și descurcăreț în situații limită. Exercită asupra Smeraldinei o fantastică atracție și cei doi se îndrăgostesc la prima vedere (dat fiind faptul că Truffaldino este interpretat de un actor mai vârstnic, dar foarte suplu și rapid în mișcări și Smeraldina de o foarte tânără actriță de vreo 20 de ani accentuează ideea de ridicol și poate șochează pe unii spectatori). Smeraldina, camerista, intră în dans medieval la fiecare apariție scenică, având un inepuizabil joc de glezne (care este de-a dreptul sublim), chiar atunci și când rostește replici.
Truffaldino intră pe neașteptate în serviciul lui Florindo Maretuzi, care, în loc de clasicele-i fandări cu spada își face grava intrare scenică declamând cu gesturi largi și mai nou încordându-și bicepșii. Vestita slugă, care a și intrat în serviciul celui de-al doilea stăpân – Florindo, ridicând corespondența de la poștă, încurcă scrisorile în așa fel, încât pune bazele unei intrigi, astfel încât scrisoarea intimă a Beatricei ajunge să fie citită de Florindo.
La fel și punga de bani buclucașă destinată Beatricei, ajunge la Florindo, și apoi via Truffaldino îndărăt, creează un veritabil moment de încurcătură scenică.
Brighella, tipul hangiului din Commedia dell’Arte, este viclean, pune la cale intrigi și rezolvă situații, chiar și cu lovituri de pumnal. Aici însă, se dovedește a fi un bucătar extrem de meticulos. Foamea cronică a lui Truffaldino provoacă un extraordinar efect comic și atunci când se ivește prilejul s-o stingă, fiecare fel de mâncare anunțat de Brighella îi pătrunde în măruntaie ca un fier înroșit, într-atât se schimonosește la auzul bucatelor.
În final, când travestitul Beatricei iese la iveală, Federico Rasponi reînvie în mod miraculos și se înfățișează iubitei lui, Clarice, încep tatonările pentru trei nunți, Florindo – Beatrice, Clarice – Federico, Truffaldino – Smeraldina.
Cătălin DÎRJA