Cronica altfel

Povestea e nițeluș întortocheată: miercuri a trebuit să ajung la București, însă abia pe drum mi-am dat seama că nu am cum să scriu și să trimit articolul la ziar. Așa că în Afumați am intrat la o benzinărie, i-am dat telefon colegului Manță (mulțumesc din nou, Gabi) și l-am rugat să scrie el articolul pentru joi. A acceptat imediat, iar eu m-am oferit să inversăm zilele și să scriu pentru vineri. Da, zice Gabi, ești norocos, că prinzi și meciul de diseară. I-am explicat că nu pot să-l văd, fiind obligat de împrejurări să plec urgent înapoi. Mi se părea incorect să-i fur comentariul de la meciul Naționalei, așa că am convenit ca tot el să scrie și joi, pentru ziarul de vineri. Ei, abia acum vine partea tare a poveștii: din cauza ploii torențiale, n-am mai putut conduce mașina. Era pur și simplu sinucidere, din cauza pânzei de apă de pe șosea: orice depășire o făceam „în orb”, nevăzând dacă la capătul celălalt al tirurilor era loc sau dacă nu mă aștepta vreun altul ori vreo „insulă” din cele prea multe de pe șosele. Drept pentru care am decis ca la primul motel să mă culc și să reiau drumul joi dimineața. A fost să fie la Oreavu, înainte de Râmnicu Sărat. Aveau locuri, ba și televizor în camera pentru cei 50 de lei, ceea ce mi s-a părut în regulă. Așa că am mers să mâncăm. Am intrat în restaurant la ora 19.59, cam pe când se punea mingea la centru. Deci am văzut integral meciul, pe o plasmă enormă, alături de ceilalți trei clienți și de ospătarul care jucase la pariuri că se dau 1-3 goluri. Până la 1 – 0 tremura că nu se dă nici măcar unul. După gol, l-am liniștit eu, spunându-i că nu văd cum s-ar putea da încă trei în puținele minute rămase, după ce totalul șuturilor pe poartă până atunci fusese de două! Finalul e și mai tare: ieri iau ziarul în mână și văd că dragul de Gabi nu scrisese nimic despre meciul României! De ce? Simplu: fiindcă s-a simțit obligat să-i aducă un omagiu postum fabulosului Johan Cruyff, unul din fotbaliștii care rămân veșnic în memoria cui a avut norocul să-i vadă. Eu am avut. Un gând bun lui Gabi Manță pentru idee și unul la fel de bun în amintirea lui Johan Cruyff, care mi-a luminat adolescența și tinerețea. Așa că mi-a rămas tot mie să scriu despre meciul României. Am scris deja. Mai mult, ce?