Centrul de Resurse Juridice solicită adoptarea unor măsuri unitare la nivel național care nu doar să interzică utilizarea mijloacelor de restricționare a libertății de mișcare a copiilor cu dizabilități mintale în orice mediu, dar să și prevină astfel de comportamente prin formarea personalului.
Reprezentanții Centrului de Resurse Juridice (CRJ) arată, într-un comunicat de presă remis vineri agenției MEDIAFAX, că nu este suficientă doar destituirea unor angajați în cazul contenționării copiilor, ci trebuie să existe garanții suplimentare în protejarea copiilor cu dizabilități mintale spitalizați.
Aceștia susțin că ar fi „naiv” să se creadă că minorii cu dizabilități mintale fără părinți sau aparținători se pot afla în poziții de egalitate cu acei copii fără dizabilități și internați împreună cu un părinte.
CRJ menționează că ratificarea de către România a Convenției privind drepturile copiilor și a Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități nu constituie suficiente garanții pentru protejarea dreptului la demnitate și la protecție împotriva abuzurilor de orice natură ar fi acestea.
„Constatăm astfel că legarea copiilor cu dizabilități mintale aduce numai un prejudiciu de imagine, fără a fi avute în vedere considerente de ordin emoțional, medical, fizic și etic. Fără a se ține cont că actul medical nu este pentru sine, nici pentru imagine, ci exclusiv pentru pacient. Reamintim că Legea sănătății mintale prevede ca restricționarea libertății de mișcare sau izolarea unei persoane cu probleme de sănătate mintală să se realizeze numai la indicația medicului psihiatru și numai într-o unitate de asistență medicală de psihiatrie”, se arată în comunicatul citat.
CRJ precizează că în cel de-al șaisprezecelea raport, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii sublinia că ar trebui să se recunoască faptul că apelarea la măsuri de contenționare pare să fie în mod substanțial influențată de factori non-clinici, cum ar fi percepția personalului vizavi de rolul lor și de conștientizarea pacienților cu privire la drepturile lor.
Studiile comparative au arătat că frecvența de utilizare a imobilizării, inclusiv izolare, este legată nu numai de numărul de angajați, diagnostice ale pacienților sau de condițiile materiale din instituție, dar și de „cultura” și atitudinea personalului instituției, potrivit raportului.
„Scăderea frecvenței de utilizare a contenționării la un nivel minim viabil necesită o schimbare a culturii în multe instituții. Rolul managementului este crucial în acest sens. Cu excepția cazului în care managementul încurajează și oferă alternative angajaților, o practică îndelungată de a recurge frecvent la mijloace de constrângere este probabil să prevaleze”, se mai arată în raportul citat de CRJ.
