Istoria se repetă. Acest stereotip are menirea să ne atragă atenția că nu reușim, aproape deloc, să învățăm din greșelile trecutului.
Cu zece ani în urmă, mai multe partide și formațiuni politice, în jurul cărora s-au coagulat și câteva organizații ale societății civile, au decis să strângă rândurile în jurul unui singur candidat pentru prezidențiale. Unul căruia să i se transfere o bună parte din simpatia electorală unificată a tuturor inițiatorilor acestui proiect. Unul care să reușească să spargă coaja de nepătruns a nucii politice aflată la conducere. Și unul care să fie motorul electoral pentru întreaga grupare ce-și dorea să câștige puterea.
Așa s-a născut Convenția Democrată. Așa a ajuns Constantinescu președinte. Așa a picat Iliescu și a trecut PSD în opoziție.
Dar Convenția nu s-a descurcat. A pierdut, patru ani mai târziu, chiar pe mâna ei, atât parlamentarele, cât și postul de la Cotroceni.
Convenția – ajunsă la putere – nu a reușit să se comporte ca o uniune de forțe. Dimpotrivă, în repetate rânduri a acționat în direcții dispersate. Atunci, un Traian Băsescu extrem de recalcitrant reușea să spargă unitatea în guvern, să producă demisia premierului și să-și destrame chiar conducerea propriului partid. Tot atunci, politicienii se întreceau în declarații acide din cauza legii lui Ticu. Legea accesului la dosarele securității a fost din totdeauna un măr al discordiei în politica românească.
După cum vedem, astăzi Ticu Dumitrescu revine în prim-plan. Și în mijlocul unor dispute la fel de acide. Privirile tuturor se îndreaptă, din nou, către Băsescu. Toată lumea crede că de la el vine instabilitatea din sânul Alianței Dreptate și Adevăr, un fel de Convenție Democrată a epocii post-Năstase. Din nou, dosarele securității sunt motivul pentru care oamenii uită de inundații, de scumpiri, de pâine și de gaz, de Europa. De parcă din dosarele securității urmează să ne răsară viitorul. E drept, cine nu-și cunoaște trecutul, nu poate să-și construiască viitorul. Acum, criza se pare că s-a mai calmat. Politicienii se mai odihnesc, mai iau o gură de aer după ce au mitraliat judecați mai mult sau mai puțin folositoare semenilor lor. După cum urmează, citând din mai multe publicații:
Ticu Dumitrescu: „Criza am soluționat-o eu”
Emil Boc, președintele PD: „PD își menține părerea că intrarea în criză a fost determinatã din interiorul CNSAS, ca urmare a unui conflict interpersonal, dovadă că și rezolvarea crizei a venit tot din interior“. Călin Popescu Tăriceanu, președintele PNL: „Este foarte bine că domnul Corneliu Turianu și-a dat demisia din funcția de președinte al Colegiului CNSAS“
Bogdan Ciucă, purtătorul de cuvânt al PC: „E păcat că a existat tot acest circ mediatic pentru că un lucru trebuia să fie respectat“
Corneliu Vadim Tudor, președintele PRM: „Este o instituție în care se manevrează arme de răfuială politică, se plătesc polițe și se întreține un climat de permanenta tensiune. Eu aș desființa această instituție ale cărei rezultate nu mai prezintă interes pentru nimeni în România“.
Mircea Geoană, președintele PSD: „Participarea și influența directă pe care președintele Traian Băsescu le-a avut asupra acestor decizii sunt complet neconstituționale. Președintele nu are, conform legii și Constituției, nici un fel de drept și autoritate asupra acestui for, care răspunde direct în fata Parlamentului României “
Cam atât. Vorba unuia, păcat de circ.
