Anul 2009 a început catastrofal pentru Mutu și pentru Fiorentina sa. Trei meciuri, cu Mutu accidentat la jumătatea primului dinre ele, trei înfrângeri. Cu nervii întinși la maximum, toscanii, în frunte cu patronul Della Vale, au răbufnit la adresa arbitrilor pe care îi acuză că au pus umărul la toate cele trei eșecuri, ba chiar și-au adus aminte și de fapte mai vechi. Rezumându-ne la acest început de an, se poate spune că vehemența lor provine și din frustrare.
Astfel, la meciul cu Lecce au pretins că ambele goluri primite au fost viciate de ofsaid. Situațiile au fost la limită, tușierul le-a judecat după regulament în favoarea atacantului, iar dacă e să facem farmacie, prima oară a nimerit-o cu o marjă de centimetri, a doua oară a zbârcit-o în același mod. A urmat meciul cu Milan la care formația viola nu s-a mișcat rău fără Mutu, a pierdut la limită, iar singura fază incriminată nici măcar nu a fost selectată de către redactorii RAI pentru rezumatul partidei. Bineînțeles, paharul s-a umplut la partida cu Juve, prilej pentru a le aduce aminte gazdelor de practicile lui Moggi. Două au fost fazele cu cântec. În colțul careului de 16, Jovetic face o fentă din corp, expediază fundașul în lateral și rămâne cu mingea pe dreptul, spre centru. Însă Mellberg îi atinge ușor piciorul de sprijin, iar Jovetic alege să se prăbușească. Poate că teoretic ar putea fi „circumstanțe de penalty” (ce echivocă exprimare!), dar spiritul jocului de fotbal înseamnă inclusiv lupta fizică dusă cu adversarul. Dacă s-ar tăvăli toți la fiecare contact superficial, unde am ajunge?! Acum vine golul anulat al lui Gilardino, pe motiv de ofsaid. La stop cadru și afișarea dungii aceleia la nivelul ultimului apărător, lucrurile sunt clare: poziție regulamentară. Revin la acea paralelă cu atletismul, unde arbitrilor nu li se cere să desemneze câștigătorul unei curse de viteză doar bazându-se pe bieții lor ochi, ci apelează la „fotografie”. Din punctul meu de vedere, o asemenea eroare a tușierului, cu atacant care sprintează spre poartă și fundaș care fuge spre centrul terenului, poate fi asimilată cu o ratare în poziție de singur cu portarul. Nu e de dorit, dar se întâmplă. Desigur, dacă se întâmplă prea des devine frustrant.
Dar problema Fiorentinei este aceea că și-a cam atins limitele. A fost în Liga Campionilor și ar mai vrea. Dar chiar dacă ar mai ajunge în grupe, speranțele de mai bine pe ce s-ar baza? În nici un caz pe jocul din sezonul ăsta, care i-au adus o singură victorie, și aceea cu Steaua. În plus, anul ăsta trioul Inter-Juve-Milan nu lasă nimănui speranțe la podium, iar pentru ultimul vagon de Ligă Roma cam are rezervare. Poate doar o reconsiderare a Cupei UEFA în primăvară să-i ofere o consolare lui Mutu, care nici pe partea cu tricolorul nu prea are șanse să se consoleze.
