Zilele trecute o tânără femeie cere ajutor, plânge în hohote. Printre suspine și lacrimi șiroaie pe obraji, femeia mărturisește durerea: o alungase soțul…! După câțiva ani fericiți, femeia anunță că bărbatul a bătut-o, a alungat-o din casă împreună cu copilașul lor și a divorțat pentru o altă femeie…
Din nefericire, în vremea noastră sunt mii de cazuri de genul acesta – mii de oameni se pierd prin adulter, desfrâu și divorț, nemaiascultând de poruncile lui Dumnezeu, iar starea morală a națiunii este alarmantă.
Căsătoria este o casă, un așezământ sfânt creat de Dumnezeu pentru asigurarea trăiniciei neamului omenesc, pentru ajutorarea reciprocă a soților, pentru nașterea și creșterea copiilor, cu alte cuvinte pentru împărtășirea marilor bucurii ale vieții. Temelia puternică a familiei constă în porunca divină ca legătura dintre bărbat și femeie să fie unică și pentru toată viața.
Divorțul, pe buzele tuturor
Încheiem anul 2011 cu o constatare amară: divorțul este pe buzele femeilor, bărbaților, tinerilor, și acest fapt se datorează crizei morale generale apărută după anii ’90, când toate instituțiile au fost blamate, făcând loc „democrației” prost înțelese de toți, de a fi liberi și a face orice, dar în afara legii.
Domnul Iisus Hristos S-a născut între oameni ca un Soare al sufletelor și printre alte binefaceri aduse omenirii a reînnoit porunca divină cu privire la nedesfacerea căsătoriei: „Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă! În căsătorie nu mai sunt doi, ci un singur trup… Eu vă spun că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricina de desfrânare, și va lua pe alta(de soție), preacurvește”(Matei 19, 6-9). Rezultă că o căsătorie religioasă este un act unit și întărit de Dumnezeu. Preotul îl celebrează pe pământ dar Dumnezeu leagă în Ceruri pe cei doi. Actul sfânt pecetluit în Ceruri nu poate fi anulat, fără păcat, de voia omului. Recăsătorirea soților despărțiți „pentru orice pricină”, în afară de adulter, se consideră desfrânare, adică păcat de moarte.
Sfântul Apostol Pavel in Epistola către Romani, capitolul 7 versetul 3, zice:” Femeia măritată este legata prin lege de bărbatul său atâta timp cat el trăiește. Iar dacă a murit, soția este dezlegată de lege, așa ca nu mai este desfrânată dacă se mărită cu altul”.
„Nepotrivirea de caracter”, la modă
Astăzi, ne lipsesc modele vrednice de urmat? Toate televiziunile și presa scrisă prezintă și dezbat divorțurile dintre vip-uri, politicieni, oameni de afaceri, ca și cum ar fi modele în viață: „daca ei pot, eu de ce să nu pot?!”. La modă este acum – „nepotrivire de caracter”. Unde mai este cuvântul părinților de altădată, drept literă de lege?
Familia nu-și poate îndeplini menirea sa decât cu condiția să fie asigurată cu durata „pană la moarte”. Pe cât de folositoare este unitatea căsătoriei pentru copii, pe atât de binefăcătoare este pentru soți. Unitatea consolidează iubirea celor doi soți, întărindu-le nădejdea, care le dă încredere în viitor.
Să spunem hotărât: Nu divorțului!
Știu! Viața are surprize și dezamăgiri… Te-ai căsătorit, ți-ai făcut mii de planuri de viitor și iluzii… Dar, iată vine nenorocirea. Soțul a fost mutilat în război sau într-un accident ori soția după un an de căsătorie s-a îmbolnăvit de plămâni sau cancer… Ce vei face? Îi vei da carte de despărțire? Evanghelia te oprește:” ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!”. Vei căuta oare fericirea în altă parte? Ne oprește același cuvânt al Domnului: ” ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!”.
Și astfel, pentru o conștiință de creștin, divorțul nu poate fi justificat prin nici un motiv, afară de adulter, desfrânare dovedită, motiv încuviințat de Mântuitorul, precum ne-a arătat în Evanghelie. Oricare alt motiv ar putea găsi lumea ca să justifice divorțul, despărțirea soților și contractarea altei căsătorii, trebuie să-l socotim păcat după învățătura Evangheliei.
Sfârșitul anului aduce cu sine vremea colindelor sensibile pentru suflet, în care se preamărește pacea și iubirea, răbdarea și îngăduința. Așadar, ca o concluzie, să spunem hotărât: Nu divorțului!.
(Preot Dorel ȘCHIOPU, Biserica „Sfânta Cruce”)
