Criza gazului nu va avea consecințe majore pe termen scurt pentru Moscova, dar va determina țările occidentale să caute modalități de a-și reduce, pe viitor, dependența față de Rusia în ceea ce privește energia, apreciază analiștii ruși, citați de AFP.
Numeroase țări europene importatoare de gaz rusesc suportă deja, începând de luni, efectele suspendării furnizării către Ucraina, din cauza lipsei unui acord cu această țară asupra tarifului la care va fi livrat gazul. Aprovizionarea cu gaz rusesc a scăzut până la 40 la sută în unele țări.
„Toată această agitație generează o mișcare de respingere. În Europa, există voci care susțin diversificarea surselor de aprovizionare și reducerea depedenței de Rusia”, apreciază Alexei Malașenko de la Institutul de cercetare Carnegie din Moscova.
Europa importă din Rusia, în special prin conducta ce trazitează Ucraina, un sfert din cantitatea de gaz de care are nevoie. Bruxelles-ul și Guvernele mai multor țări UE s-au declarat îngrijorate încă de duminică.
Malașenko susține că, dacă pe termen scurt Rusia câștigă mai degrabă decât pierde încrederea clienților săi europeni – deoarece „forța este respectată” – această situație nu va rămâne fără consecințe pe termen lung. Analistul este de părere că în următorii 15-20 de ani Europa își va diversifica sursele, orientându-se spre furnizori meridionali precum Iranul, dar și către tehnologia, în prezent foarte costisitoare, de producere a gazului natural lichefiat (GNL) transportat pe mare.
Britanicii, cei mai mari consumatori de gaz din Europa, sunt deja îngrijorați de dependența față de Rusia, chiar dacă diferendul ruso-ucrainean nu afectează, pentru moment, aprovizionarea lor, deoarece Marea Britanie nu cumpără gaz direct din Rusia. Marea Britanie a devenit, în 2004, importator net, principalul său furnizor fiind Norvegia. Potrivit unei previziuni recente a secretarului de stat pentru Energie Malcolm Wicks, în 2020 până la 80 la sută din gazul folosit de Marea Britanie va fi importat.
„Europa are nevoie de gazul rusesc. În consecință, va avea o atitudine pragmatică”, apreciază, la rândul său, Vladimir Pribilovski, de la centrul de cercetare independent Panorama. „Totuși, văzând că Rusia este capabilă să își folosească gazul pentru șantaj, Europa va încerca fără îndoială să găsească alți furnizori”, a adăugat el.
Vladimir Putin, care „pedepsește Ucraina pentru că nu a ales președintele potrivit” în urma revoluției portocalii pro-occidentale din iarna anului 2004, „își va mai bate joc o vreme de ucraineni, apoi va relua furnizarea de gaz, fără să încheie vreun acord sau să dea vreo explicație”, crede Pribilovski.
Conflictul gazului va reizbucni însă cu și mai multă forță după alegerile parlamentare din martie din Ucraina, dacă acestea vor fi câștigate de foștii susținători ai revoluției portocalii, apreciază analistul politic.
„Această politică de șantaj nu este fiabilă pe plan strategic dar, din punct de vedere juridic, Gazprom are dreptate: slovacii și ungurii primesc gaz la prețul” solicitat în prezent de Rusia Ucrainei, a explicat el. Pe de altă parte, Belarusul, aliat apropiat al Moscovei, continuă să beneficieze de gaz la un preț derizoriu.
Indiferent cum se va încheia, acest conflict nu va fi lipsit de consecințe, apreciază Malașenko, cu atât mai mult cu cât Ucraina dorește să se integreze în Uniunea Europeană, iar Moscova deține, începând de duminică, președinția G8, grupul celor mai bogate opt țări din lume. „Europa va privi Ucraina ca pe o țară care fură gaz și care, în general, nu știe să se comporte pe măsura cerințelor europene. Rusia va fi privită ca o țară cu standarde duble”, apreciază Malașenko.
