Criza economică transformă emigrarea din România într-un orizont de viață, dorința de a migra, determinată nu doar de venituri ci și de neîncrederea în sistemul educațional și decidenți, fiind întâlnită la oameni din aproape orice generație, rezultă dintr-un studiu prezentat marți.
Studiul „Impactul crizei economice asupra migrației forței de muncă românești”, realizat de Friedrich Ebert Stiftung, arată că nu doar cei care au rude în străinătate vor să migreze, ci oameni din aproape orice generație, cu ascendențe etnice, profesionale și vârste foarte diferite.
„Emigrarea nu este determinată doar de venituri, ci și de neîncrederea în sistemul instituțional și în decidenți”, arată inițiatorii studiului.
Printre țările de destinație preferate de români atât în 2009, cît și în 2010 se numără Spania, Italia, Germania, Danemarca, Marea Britanie și Austria.
La fel ca în 2009, în 2010, majoritatea cererilor de loc de muncă în statele europene au vizat sectoare ca agricultura, construcțiile, industria prelucrătoare, industria hotelieră, industria alimentară, dar nu trebuie neglijate solicitările românilor pentru profesii înalt calificate precum ingineria, IT, medicina, educația.
„Ponderea cea mai mare în ceea ce îi privește pe românii care doresc o slujbă în străinătate o dețin cei cu pregătire primară, gimnazială și profesională (44,6 la sută în 2008, 50,1 la sută în 2009, respectiv 47,4 la sută în 2010), fiind urmați de cei cu studii liceale și postliceale (38,5 la sută în 2009, respectiv 9,2 la sută în 2010), iar mai apoi cei cu nivel de instruire universitar (11,4 la sută în 2009, respectiv 13,4 la sută în 2010)”, rezultă din studiu.
Peste 70 la sută dintre românii care lucrează în afara granițelor au ales fie Spania, fie Italia.
Astfel, aproximativ 90 la sută dintre românii din Spania au rate la bancă pentru case sau/și mașini acolo, pe cei mai mulți criza prinzându-i la începutul creditelor, adică după cinci – șase ani de plată a împrumutului. În general, rata plătită de un român pentru un apartament în Spania este de 700‑1.500 euro pe lună, iar pentru o mașină de 400‑500 de euro pe lună.
„Cauzele cele mai frecvente pentru care nici cei care nu și‑au pierdut locurile de muncă nu reușesc să facă față cheltuielilor constau în aceea că angajatorii nu mai permit munca pentru ore suplimentare, nu mai oferă bonusuri și nici al 13‑lea salariu”, se arată în studiu.
În Italia, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, numărul românilor a înregistrat o scădere ușoară, stabilindu-se puțin sub 900.000, ultimele date statistice din 2010 arătând că trăiesc oficial 887.763 de români, deși estimarea numărului real de români aflați pe teritoriul italian se situează în jurul cifrei de un milion de persoane.
„Dinamica imigrației în Italia a rămas relativ neafectată de criza economică. Deși rata netă a migrației a scăzut cu 21 la sută în primele nouă luni ale lui 2009 comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, numărul cetățenilor străini în Italia a crescut pe perioada recesiunii. Cu toate acestea, transformările înregistrate de piața muncii au fost destul de profunde. Decalajul dintre rata șomajului printre muncitorii nativi și respectiv lucrătorii străini a crescut din a doua jumătate a anului 2008 până în 2009, în același timp rămânând mai scăzut decât în alte state UE”, se arată în studiul citat.
În prima jumătate a anului 2009, rata șomajului printre muncitorii migranți atinsese pragul istoric de 10 la sută și, la fel ca în cazul Spaniei, femeile migrante au fost mai puțin afectate de șomaj decât bărbații, ceea ce reprezintă o consecință a concentrării femeilor în sectoare economice mai puțin sensibile la fluctuațiile economice.
Ca și în Spania, migranții au fost mai afectați de șomaj decât muncitorii autohtoni.
Studiul a fost realizat în 2010 în 71 de comune și 30 de municipii și orașe din județele Brașov, Călărași, Dolj, Maramureș, Neamț și Vaslui. În total au fost intervievați 2.974 de români din țară și 980 de migranți.
