Nu am așteptat niciodată cu atâta nerăbdare publicarea cifrelor statistice pe ultimul trimestru al anului 2008 ca în acest ianuarie 2009. Nu de alta, dar trebuie să ies odată din dilema dacă așteptăm sfârșitul lumii anunțat de televiziuni sau numai o eclipsă mai mititică. În fiecare zi presa anunță concedieri și falimente, dar suspectez mas-media că le și caută ca să ne dovedească ce criză e, în timp ce anul trecut, când tot dădea cineva faliment, presa nici nu se uita la ei.
Se pare totuși că producția industrială a scăzut cu trei la sută în luna octombrie 2008 față de aceeași perioadă din anul precedent, pe seama metalurgiei și producției de automobile, afectate de criza globală. Scăderea Dacia e cea mai dramatică, cu 39 la sută în noiembrie, de la 24.488 la 14.931 de autovehicule.
Moneda care se depreciază riscă să afecteze pe cei care au luat credite în valută și câștigă în lei. Intervenția Băncii Naționale ca să ne protejeze are riscurile ei.
Aștept însă să raporteze Carrefour cât a vândut de sărbători, dar nu-mi vine să cred că nu au avut vânzări record. Probabil nu cât producătorii de artificii, care trebuie că au crescut cu 300% față de anul precedent. Municipalitățile din România, care tocmai au primit ordin de la premierul Boc să nu își mai ia mobile noi, au tras artificii ca să distreze poporul de valoarea mărfii din vreo sută de magazine IKEA laolaltă. Mai mulți oameni cu clăpari noi și boarduri de zăpadă, mai multe Jeepuri cu figuri prospere în ele înghesuindu-se să urce în telegondola de la Sinaia eu nu am văzut de când sunt. E clar că nimeni nu crede ce zice televiziunea despre criză, altfel nu s-ar cheltui în acest hal.
Unii economiști o să spună că asta e bine, consumul ne va ajuta să trecem mai ușor peste criză. Alții vor spune, dimpotrivă, să economisim și să punem banii în bănci (că altfel se duc dracului). Până una alta, trebuie să împrumutăm statul, care plătește datorii vechi făcând altele noi. Dobânda oferită e cea mai mare din Europa.
Un bancher de la Deutsche Bank cu care am vorbit când a auzit și-a ținut respirația. Eu, patrioată, am încercat să-I explic că avem și creștere economică și inflație, deci faptul că statul ne dă o dobândă așa de mare dacă îi cumpărăm emisiunile are temei economic. El a înțeles numai că e un stat disperat și deși nu-i cerusem sfatul și nici n-am bani de investit m-a sfătuit imediat să nu cumpăr așa ceva. Toată lumea cumpără emisiuni al statului german, care nu au dobândă deloc, sau aproape, numai de teama că vor cădea băncile, inclusiv Deutsche Bank, oricât de greu de conceput ar fi acest lucru. Lumea plasează bani în emisiuni guvernamentale nu ca să câștige, ci ca să fie siguri că nu îi pierd.
Deci tot cheltuiala e mai bună? Da, dacă ești sigur că poți câștiga alți bani în loc. Ce mă uimește este certitudinea telegondoliștilor din zilele astea, care își încarcă jeepurile cu plase de la Carrefour că sursa lor de venit e sigură, că nu va cădea odată cu băncile, ca în Islanda, cu bursa, ca la Moscova, sau cu slujba, cum domnește îngrijorarea în Vestul Europei. O fi bine, o fi rău? Știu un economist la Harvard care a dovedit că o economie crește cu atât mai mult cu cât poporul cu pricina are o viziune mai optimistă despre viață.
Aștept statisticile pe ultimul trimestru ca să mă hotărăsc de partea cui sunt. Între timp, bucurați-vă de încălzirea globală, care ne-a degerat șinele de tren și bateriile din mașini mai strașnic ca niciodată.
