Europarlamentarul PDL Cristian Preda declară, într-un interviu pentru MEDIAFAX, că, pentru el, Emil Boc este „în partea pozitivă a tabloului” politic, deși l-a criticat pentru „prostiile” pe care le-a făcut la guvernare și menționează că îi scrie SMS-uri premierului.
„Îi scriu SMS-uri lui Emil Boc, și de la Bruxelles, și de la Strasbourg”, afirmă Preda. El menționează că SMS-ul e un mijloc curent de comunicare în PDL, așa cum este și blogul, pentru care i se reproșează unele lucruri.
„Dar eu nu sunt atât de înverșunat cum ar vrea unii să mă vadă. Acuma, dacă sunt un om caustic și nedrept, am mai târziu puterea să spun că am fost un om nedrept”, adaugă Preda.
Cristian Preda, care respinge etichetele „reformist” și „intelectual”, spune că se definește a fi „contra curentului”.
„Îmi voi asuma asta cu toate riscurile, voi fi întotdeauna «contre courant» și voi miza pe moderație, pentru că există această legătură puternică între tentația de a rezista valului și moderație și știu că de multe ori mi se reproșează ceea ce mi se reproșează pentru că oamenii nu au uneori acest gust pentru moderație, ci vor – cum mi-a spus un coleg, foarte stimabil de altfel – să se regăsească pe lista cu 70%. Eu nu vreau să mă regăsesc pe lista cu 70%, pentru că sunt alții”, a precizat Preda.
El subliniază că în prezent este „marginalizat” în partid, că de aceea nu va candida, dar va citi toate moțiunile depuse și nu va intra în polemici cu nicio tabără.
În ce-l privește pe Toader Paleologu, cel care abia și-a anunțat intenția de a candida la șefia PDL, Cristian Preda spune că îl leagă multe lucruri de acesta, intelectual vorbind, însă nu și „spiritul foarte ludic”. „Sunt lucruri care mă leagă de Toader Paloelogu, nu accept însă un anumit ton jucăuș pe care Toader Paleologu l-a adoptat demult. De altfel, l-am criticat din momentul în care a lansat celebra formulă «Băsescu e o pleașcă». Nu cred că în politică trebuie să fim atât de jucăuși, cum nu cred că în politică trebuie să mizăm pe divertismentul pe care mizează, de pildă, cineva ca Victor Ponta”, spune Preda.
Pe de altă parte, europarlamentarul susține în continuare necesitatea găsirii resurselor pentru creșterea salariilor și medicilor și îl atacă pe secretarul de stat în MF Gheorghe Gherghina, despre care spune că are „un mod comunist de gândire”, care a intrat în Ministerul Finanțelor în 1987, a fost „reciclat” în timpul lui Adrian Năstase și preluat de guvernarea PDL „ca să dea lecții despre finanțele publice și despre buget”.
„E inacceptabil să ne bazăm pe o viziune comunistă și mă voi bate pentru dislocarea acestui tip de gândire”, adaugă Preda.
Reporter: Ați lansat recent, împreună cu Sever Voinescu și Monica Macovei, o platformă în 35 de puncte, 35 de idei, care pot fi frumoase, generoase, dar sunt și fezabile? Aveți soluții?
Cristian Preda: Da, am lansat într-adevăr, în urmă cu zece zile, un set de idei, de obiective politice, de mijloace în unele cazuri, nu toate, într-adevăr, pentru că nu este un program de guvernare, ci o viziune politică, le-am lansat cu ideea de a aduce un mic plus dezbaterii din PDL. Le-am adresat colegilor noștri, le-am adresat în general publicului, pentru că am rămas la convingerea că trebuie să funcționăm conectați la societate și am avut, de atunci încoace, o serie de reacții mai degrabă pozitive.
Rep.: Nu este vorba doar despre idei politice. Unele sunt măsuri sociale, economice. Propuneți, de exemplu, să crească salariile profesorilor. Guvernul spune „nu se poate”…
C.P.: Da, îmi pare rău că s-a creat această succesiune nefericită de fapte, pentru că, într-adevăr, la câteva zile după ce noi am anunțat că ar fi bine dacă până la sfârșitul lui 2012 baza de calcul a salariilor pentru profesori și pentru medici ar crește, la scurt timp după ce noi am făcut acest anunț, Guvernul a intervenit public pentru a spune că e nevoie în acest moment urgent de o plafonare a salariilor profesorilor și, așa cum știți, recent s-a anunțat că Guvernul își va și asuma răspunderea în Parlament în această privință.
În acest fel, discuția despre ce înseamnă profesia de medic sau cea de educator, sigur că a fost sacrificată și dusă doar într-o perspectivă financiară, adică într-un registru de bani. E firesc ca un guvern să fie preocupat de acest lucru. Nimeni nu tăgăduiește asta. Să nu credeți că eu sau unul dintre colegii mei am fi naivi și n-am ști că e nevoie de resurse. E evident nevoie de resurse și continuăm să credem, și eu, și colegii mei, dar astăzi o să vorbesc mai degrabă în numele meu propriu, … Continui să cred că se poate imagina o guvernare care să răspundă acestei uriașe nevoi pe care o are sistemul de educație și care a fost înscrisă în pactul pentru educație. Acum trei ani aproape, în martie 2008, s-a încheiat un pact pentru educație, a fost un moment pe care îmi face plăcere să îl amintesc, pentru că a fost un moment de înțelegere politică și de consens între forțele politice, greu obținut.
Rep.: Dar de atunci a fost și o criză economică…
C.P.: fost și o criză, dar au fost angajamente publice. Nu cred că o criză e ceva care să scuze orice. Să fim cinstiți, în șeleg ce înseamnă aceste constrângeri ale crizei. Toată lumea le-a înțeles, nu cred că e cineva în țara asta care să nu le fi înțeles. Nu asta este chestiunea. Urgența legată de sistemul de educație, de finanțarea lui – cum se spunea în Pactul pentru educație – constantă, legată de obiective clare și transparent asumate, această urgență a rămas. Pactul pentru educație se referea, de altfel, la perioada 2008-2013.
Și mai este ceva ce ține de angajamentul meu public și de angajamentul meu politic. Profesia mea este de educator, de profesor, și n-am să uit niciodată acest lucru, indiferent cât voi face politică. Și cred în genere, indiferent de legătura pe care o avem cu o profesie, cred că trebuie să încercăm să reprezentăm în politică anumite interese. Și eu m-am angajat public, și am făcut-o și înainte de a intra în politică, și o voi face și cât timp voi fi în politică, trebuie să reprezintți anumite obiective și anumite principii. Și reprezentarea unor profesii, cum este cea e educatorilor, a profesorilor și cea a medicilor este pentru mine un obiectiv foarte serios și nu mă va intimda nici vreo criză, că e criză globală, că e criză guvernamentală. Și cred că trebuie să găsim resurse pentru a vedea cum anume interesele acestor categorii pot fi reprezentate decent, nu urlând, nu punând în dificultate, că nu sunt sindicalist și nu vreau să apăr demnitatea acestei profesii ca sindicalist și nu sunt într-o tactică de război cu Guvernul. Este o așteptare. Oamenii spun „cine să ne reprezinte pe noi?”. Și au dreptate să spună acest lucru, pentru că în politică reprezinți interese, reprezinți categorii, viziuni, nu ești acolo doar pentru a face niște calcule contabile.
Vreau să vă spun ceva, și aici o să fiu foarte sever. Am văzut discursul domnului Gheorghe Gherghina de la Ministerul Finanțelor, care a spus ceva insultător în acest moment pentru această profesie, care este profesia dascălilor din această țară. Și domnul Gherghina a spus exact așa cum gândea în 1987 când a intrat în Ministerul Finanțelor sau cum gândea între 2001 și 2005, când a fost secretar de stat în vremea lui Adrian Năstase. Și a spus: dacă profesorii vor 50% mai mult, trebuie să dăm afară 100.000 de bugetari. Ăsta este un mod comunist de gândire. N-o să mă identific niciodată cu un asemenea mod, indiferent de poziția în care se află oameni precum domnul Gherghina, repet, intrat în Ministerul Finanțelor și ocupându-se de chestiuni de personal în 1987, reciclat în timpul lui Adrian Năstase și preluat de guvernarea PDL ca să dea lecții despre finanțele publice și despre buget. E inacceptabil să ne bazăm pe o viziune comunistă și mă voi bate pentru dislocarea acestui tip de gândire, care înseamnă că tratăm profesiile doar contabil: dom’le, trebuie să dau afară 100.000. Nu, asta înseamnă rsponsabilitate guvernamentală, că trebuie găsite niște resurse pentru a răspunde angajamentelor pe care le-ai luat.
Rep.: Bine, dar și ministrul Educației spune că nu se poate în momentul de față.
C.P.: N-o să mai vorbesc despre domnul Funeriu. Vă rog să-mi permiteți acest lux de a nu mai vorbi despre domnul Funeriu.
Rep.: De ce?
C.P.: M-am pronunțat deja, dânsul din păcate nu a înțeles. Problema calității de bază, strict gramaticale, a unui act oficial este o chestiune serioasă. Nu se poate, din păcate, discuta. Regret și am să pun punct acestei nefericite polemici.
Rep.: Revenim la platforma despre care vorbeam…
C.P.: Dar să știți că lucrurile sunt legate. Ce am spus despre Gherghina e legat de această platformă. Pentru că lăsăm să se creadă că noi luptăm cu guvernarea Adrian Năstase. Gherghina era o piesă de bază în guvernarea Adrian Năstase și iată că acuma rezolvă problema profesorilor. N-o să accept niciodată acest punct de vedere și, repet, n-o spun ca sindicalist, nu sunt într-o gherilă sindicală, nu cred că sindicatele au procedat corect, pentru că, din momentul în care s-a discutat despre Pactul pentru educație, au existat sindicaliști care boicotau, dar responsabilitatea noastră politică este de angaja un dialog cu toate forțele și care să nu fie o soluție pe care toată lumea să aibă impresia că o dictăm din rațiuni strict contabile, respectiv contabilitatea lui Ceaușescu.
Rep.: Atunci, pentru a promova aceste interese, platforma pe care ați lansat-o se va constitui și într-o moțiune pentru câștigarea șefiei partidului?
C.P.: Nu avem 35 de semnături, este evident acest lucru. Nu există în acest moment acest potențial, o regret, în același timp îmi asum această marginalizare. Eu, personal, cred că e o situație din care trebuie să învățăm, un semnal puternic a existat la CNC, nu există 35 de colegi care să fi…
Rep.: Nu există nici măcar 35 de membri PDL care să susțină ceea ce propuneți dumneavoastră?
C.P.: Din reacțiile pe care le-am cules până în acest moment, nu există acest potențial. În acelși timp, nici nu vrem, eu sau colegii mei, să intrăm într-o aventură care să fie pur și simplu o frondă. Din păcate, știu că atitudinea noastră a fost luată ca o frondă, nu este o frondă, n-a fost în niciun moment o frondă, am înțeles însă să apărăm în politică convingeri și nu să tranzacționăm în orice moment și în funcție de orice circumstanțe orice. Din păcate, regula în politica românească, în toate partidele, asta este: repoziționări întâmplătoare în funcție de circumstanțe de o precaritate absolută uneori. N-am înțeles să intrăm în acest joc și asta este. Regret.
Rep.: Și atunci ce faceți? Încercați să discutați cu colegii dumneavoastră de partid care depun moțiuni să preia din aceste idei?
C.P.: Vom discuta co colegii noștri, bineînțeles, chiar în zilele următoare avem programate mai multe asemenea întâlniri. Mâine, de pildă, voi fi în organizația mea, la sectorul 4 din București. Voi avea acolo o discuție cu colegii mei de la baza partidului. Monica Macovei, Sever Voinescu vor avea la rândul lor discuții cu organizații. Nu ne dăm în lături de la acest dialog care e foarte util în perspectiva acestei Convenții.
Pe de altă parte, mi se pare foarte onest din partea mea – ăsta este punctul de vedere pe care vreau să-l asum – ca în perioada următoare, cât există această confruntare în care n-am putut să intru, să nu mă angajez într-o critică a vreuneia dintre tabere.
Rep.: Dar în susținerea vreuneia dintre tabere?
C.P.: Voi vedea. Acum mi-e greu să ghicesc. Noi am propus o anumită ordine a lucrurilor, noi am pornit de la anumite idei pe care le-am propus, din păcate nu s-au strâns 35 de doritori care să intre în această aventură, a susținerii unei moțiuni. Poate că nu am căutat bine, poate că nu sunt resurse în acest moment, cauzele sunt foarte diferite și numeroase, însă în același timp mi se pare onest ca, dată fiind această marginalizare, să nu intru într-o postură pedagogică, din care să dau lecții. Din păcate, s-a înțeles uneori că aș vrea să asum o asemenea postură didactică. Regret dacă vreo persoană a înțeles acest lucru. Mie mi se pare că trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Dacă vreunul dintre colegi a crezut că vreau într-un fel sau altul să îl privesc de la înălțimea unei catedre, regret acest lucru, nu a fost în intenția mea. Poate că uneori afirmarea deschisă a gândurilor și a convingerilor pare să fie un împrumut din păcate din atât de detestata postură didactică. O spun cu mare regret, dar așa mi se pare că așa stau lucrurile (…) și sunt îngrijorat. Dacă într-un fel sau altul acest dispreț pentru meseria de dascăl a fost transferat în interiorul partidului, regret o dată în plus, pentru că eu cred că și această profesie trebuie respectată, iar în același timp nu am încercat în vreun fel sau altul să fac pe profesorul în acest partid și n-o să încerc să fac pe profesorul.
Rep.: Până acum e cert că Emil Boc și Vasile Blaga își depun candidaturile luni.
C.P.: Le urez succes amândurora. Mă voi uita cu atenție pe cele două texte. Mie îmi place să citesc, știu că nu foarte mulți citesc în politica românească, dar eu le voi citi cu atenție. Există garanții de respectabilitate. Valeriu Stoica, din informațiile publcie, și-a asumat sinteza care va fi așezată în dreptul lui Emil Boc. Îl respect de foarte multă vreme pe Valeriu Stoica, e un om pe care îl prețuiesc foarte mult pentru mintea lui liberală, pentru foarte multe lucruri. În tabără lui Vasile Blaga sunt convins că se află resurse suficiente pentru a construi o platformă interesantă. Vă spun foarte sincer, fără niciun fel de urmă de ironie sau de distanță, că voi citi foarte atent și voi trage concluziile.
Rep.: Adică este posibil să votați cu Vasile Blaga sau cu Emil Boc?
C.P.: E sigur că voi citi, ce voi face e greu de spus, pentru că nu vreau să anticipez. Țin la această coerență. Nu cred că trebuie să ne pronunțăm în necunoștință de cauză. Văzând ce sunt platformele respective, văzând cum sunt susținute, eu asum acest pariu foarte corect. Voi juca cinstit până la capăt acest joc. Ceea ce îmi promit să fac este să nu atac vreuna dintre tabere, în condițiile în care am fost în situația de a fi marginalizat, de a fi la periferie și de a nu putea angaja o asemenea competiție. Nu mi s-ar părea corect ca acum să fac eu pe arbitrul, că nu sunt arbitru și vreau să-mi asum poziția modestă de om de la baza partidului.
Rep.: Păi tocmai asta vă reproșează unii dintre colegii dumneavoastră, cum este Radu Berceanu, că habar nu aveți ce se întâmplă la baza partidului.
C.P.: Da. Nu vreau să intru în acest moment într-o polemică cu Radu Berceanu. Știu ce se întâmplă și la baza partidului, și la baza societății. Asta este lumea pe care o frecventez. Dacă își închipuie cineva că frecventez altă lume, se înșeală. Sigur, frecventez lumea de la Bruxelles, pentru că acolo lucrez și de oamenii ăștia mă ciocnesc, dar în România această lume o frecventez, nu frecventez sfere înalte și cluburi desprinse de societatea românească pură și dură, ca să zic așa. Știu ce se întâmplă și în organizații, îmi scriu destul de mulți oameni, mă întâlnesc cu oamenii, vorbesc cu ei, nu asta este problema. În general, îmi place să mă simt în această postură de om oarecare. Sigur, notorietatea pe care o am în societate poate să pară vreo restricție. Continui să cred că putem trăi ca oameni oarecare.
Rep.: Aseară a anunțată și Toader Paleologu că intenționează să depună o moțiune.
C.P.: O să citesc. Bine, de Toader mă leagă mai multe lucruri, pentru că pe Toader l-am îndrumat să facă doctoratul în științe politice cu cel cu care mi-am făcut și eu doctoratul în științe politice în Franța. (…) Sigur, de el, intelectual vorbind, mă leagă multe lucruri. Nu mă leagă însă spiritul foarte ludic al lui Toader Paleologu. Și dacă e ceva strict ludic și parte a campaniei „Salvați Bucureștiul”, nu cred că este suficient, mă interesează soarta Bucureștiului, dar nu cred că o moțiune la congres poate fi redusă la opoziția față de distrugerea de către Oprescu a unor monumente istorice. Sunt lucruri care mă leagă de Toader Paloelogu, nu accept însă un anumit ton jucăuș pe care Toader Paleologu l-a adoptat demult. De altfel, l-am criticat din momentul în care a lansat celebra formulă „Băsescu e o pleașcă”. Nu cred că în politică trebuie să fim atât de jucăuși, cum nu cred că în politică trebuie să mizăm pe divertismentul pe care mizează, de pildă, cineva ca Victor Ponta.
Fac o diferență între divertisment și spirit ludic, să nu creadă cineva că îi apropi pe Toader paleologu și pe Victor Ponta. Mi se pare că în politică în genere nu e nevoie întotdeauna de spirit ludic, ici și colo e nevoie de o mică tușă, dar în niciun caz nu e vorba de divertismentul de Tip Ponta care, în fine, e de o superficialitate îngrijorătoare pentru lumea politică românească.
Sigur, voi citi și moțiunea lui Toader Paleologu, n-am văzut-o încă. Sigur, poate fi și un rol de supapă, adică în congres să nu fie doar două moțiuni care exprimă tabăra guvernamentală pe de o parte și, din câte am înțeles, viziunea înrădăcinării în vechiul PD, spun cu mare grijă pentru că s-ar putea să mă înșel, s-ar putea să descoperim în moțiuni mult mai multe lucruri. Îmi iau această rezervă. Din ce s-a comunicat public până acum, și din tipul de discurs care a fost asumat, înțeleg că e vorba mai degrabă de o moțiune care revendică o viziune guvernamentală și una care revendică trecutul pedist.
Rep.: Oricum, e un pas înainte față de unanimitatea care s-a cam împământenit la PDL în organizațiile județene…
C.P.: Au fost și situații în care s-au făcut confruntări, în altele s-a mizat pe o reconfirmare a șefiei existente. Un partid care e la Guvern nu poate să organizeze ușor competiții, să fim cinstiți. E de salutat că au existat competiții și, iată, la Convenție. Eu sunt încântat, chiar dacă din nefericire nu pot să mă angajez într-o asemenea competiție, sunt încântat de faptul că există o asemenea competiție. Nu mi se pare firesc să avem un singur candidat, asta mi s-a părut de la bun început ceva nelalocul lui. Trebuie să vedem și lucrurile bune, și partea plină a paharului și să salutăm existența acestei competiții.
Și dacă Toader Paleologu se va dovedi un candidat serios și nu doar cineva jucăuș… Mai era cineva…, iarăși diferențele de profil sunt mari, dar avea acest rol ludic în politica românească: Ștefan Cazimir la începutul anilor 90 și Partidul Liber Schimbist. Și pe Toader o apucă din când în când pe această linie de reluare a lui Caragiale, și amicul Sever Voinescu este tentat în unele ocazii să plaseze câte un citat din Caragiale, dar cred că trebuie să facem un efort suplimentar în politică, să nu rămânem la acest nivel strict ludic. Asta nu înseamnă că nu îl prețuiesc pe Caragiale și nu îi stimez pe amicii mei care, în fine, găsesc din când în când ocazia de a plasa un mic citat semnificativ. Sunt doi buni cunoscători ai operei lui Caragiale, de altfel.
Rep.: Revenind la alegerile din PDL. Cum ar trebui să fie președintele partidului, astfel încât să crească partidul în sondaje, în perspectiva alegerilor de anul viitor?
C.P.: Din 92 încoace nimeni nu câștigat alegerile cu un scor colosal.
Rep.: Nu, dar să-i permită să facă o coaliție de guvernare.
C.P.: Din 92 încoace poziționarea a fost în raport cu viitoarea guvernare, iar aici partidele au ales strategii foarte diferite. Au fost partide care au mizat doar pe coaliții, cum au fost țărăniștii. (…). Alții au mizat pe variante multiple: au ales într-un moment ideea coaliției, iar în alt moment au ales ideea candidaturilor pe liste singuri. PNL e în această situație: în 92 au mers singuri și n-au intrat în Parlament, în 2000 le-a ieșit însă mișcarea, au mers singuri și au intrat în Parlament.
Rep.: Bine, aste e istorie…
C.P.: E istorie, dar asta ne spune ceva. Există tipare în politica românească. Nu există foarte multe soluții. Noi avem impresia că există ceva colosal de imaginativ, dar din păcate sunt câteva mijloace. Aceiași liberali au intrat în coaliții în 96 și 2004, când au intrat la guvernare. Acum ei au făcut acest calcul cu PSD pentru că e mai simplu să fii cu Ponta în barcă decât să te cerți toată ziua cu el. E un calcul foarte simplu, nu e cine știe ce profunzime acolo. Și în același timp cu speranța că vor ajunge din nou la guvernare, pentru că ei nu au fost la guvernare decât atunci când au făcut coaliții înainte de alegeri. E simplu ca „Bună ziua” pentru liberali, ei n-au altă experiență.
PDL a făcut și el diverse încercări, dar noi am intrat la guvernare și într-o alianță – a fost cea cu PNL din 2004, pe care eu o regret, dar înțeleg că e un trecut de nedepășit în acest moment – și am intrat la guvernare când am câștigat mai multe mandate decât PSD propunând liste singuri. Deci, noi avem o expriență mai bogată la PDL.
Nu vreau să anticipez, pentru că orice este posibil până la anul, întotdeauna a existat o surpriză în anul electoral.
Rep.: Dar ce ar trebui să facă PDL ca să crească în sondaje?
C.P.: Cred că secretul este legat de poziționarea față de o posibilă guvernare. Nu știu în acest moment, nu pot să ghicesc. Am auzit voci în partid care spun „avem nevoie de o perioadă de opoziție”. Sunt unii care spun asta, nu știu dacă vor fi majoritari, mi-e greu să anticipez în acest moment. E posibil ca unii să mizeze pe această carte. Cum e posibil ca alții să mizeze pe o alianță creată la anul. Cine știe ce se mai întâmplă până atunci? (…) Din păcate, toate partidele aflate la guvernare care au organizat alegeri, au trecut apoi în opoziție. S-ar putea să spargem această regulă. Băsescu a spart această regulă.(…)
Legat de această poziționare, vreau să spun un lucru. Înțeleg că cele două moțiuni care vor fi dezbătute în congres mizează pe ideea de dreapta, ori dreapta înseamnă liberalism. Dacă vrem într-adevăr să ocupăm această poziție de dreapta părăsită de PNL trebuie să devenim mai liberali. Există riscul unei drepte populiste. Și aici nu subscriu. Nu mi se pare că populismul este lucrul de care avem nevoie și de asta miza ocupării dreptei este miza asumării unei indentități liberale pe care PNL a părăsit-o făcând această alianță cu PSD. Cred în continuare că era mult mai rațional ca PDL și PNL să fie pe un culoar de dreapta, care să exprime un liberalism clar, un liberalism asumat, care să exprime pe de o parte convingeri democratice. Cred că era posibilă. Nu s-a putut în acest moment, nu știm ce ne rezervă viitorul, dar cred că datoria noastră, dacă vrem să asumăm dreapta, este să mergem pe acest culoar liberal, pentru că PNL a părăsit liberalismul. Noi, dacă vrem să fim într-o dreaptă europeană, trebuie să asumăm acest culoar liberal.
Rep.: Și să faceți ce?
C.P.: Să facem politici liberale: să avem un stat minimal, dar care trebuie să fie și responsabil. Asta înseamnă liberalismul, nu înseamnă dezinteres. Nu suntem în secolul XIX încât să nu vedem decât armată, poliție și războ. Suntem în secolul XXI și liberalism înseamnă stat mai modest, nu un stat care angajează cu nemiluita clienți – că la noi clienți s-au angajat, nu s-au angajat mulți funcționari responsabili – și înseamnă responsabilitate, Asta înseamnă responsabilitate, înseamnă o economie care să fie stimulată, și nu blocată și, din acest punct de vedere, o diminuare a taxelor nenumărate de care se plâng toți, înseamnă o încurajare pentru investiții – că sunt românești, că sunt străine -, o politică economică deschisă, și nu una care să blocheze investițiile. Înseamnă foarte multe lucruri.
Rep.: Înseamnă că Guvernul nu a făcut până acum toate aceste lucruri…
C.P.: Guvernul se scuză că e criză acum. Eu cred că și în criză ai nevoie de o anumită coerență și e bine s-o atingi.
Rep.: Dumneavoastră ați criticat de multe ori Guvernul. L-ați criticat în primul rând pe premier. Ați spus de curând că ați fost uneori nedrept cu Emil Boc. Deci, nu-l mai trimiteți la Cluj…
C.P.: Acel mesaj a fost înțeles greșit. N-o să insist asupra acestei chestiuni, dar am plecat de la o experiență foarte clară a fostului premier francez Juppe, actualul ministru de Externe, care, după un scandal public cu totul diferit de scandalul care îl afectează pe Boc, pentru că Boc este contestat din cauza acestei politici de austeritate, s-a întors la Bordeaux, unde a făcut de altfel lucruri minunate. E un oraș splendid, pe care îl apreciază foarte multă lume și m-am gândit că este o manieră de a-l reînsufleți politic, de a-i da o nouă energie.
Rep.: E lipsit de vlagă premierul?
C.P.: Nu e vorba despre asta, e vorba de un mijloc. Retrag această propunere dacă cineva s-a simțit deranjat sau a crezut că o spun cu emfază și un aer superior. Nu. Am spus că m-aș duce alături de el într-o competiție, dacă s-ar gândi să rec âștige încrederea acolo. Dar dacă are alt plan, foarte bine.
Rep.: Ceea ce v-am întrebat eu mai devreme este susținut de unii dintre adversarii premierului în partid, în sensul că sunt susținători ai lui Vasile Blaga. Cezar Preda spunea, tot în redacția MEDIAFAX, că premierul Emil Boc nu are curajul să ia decizii singur, că asta îi reproșează de fapt cel mai mult.
C.P.: Nu am să intru în asta. Nu vreau să vorbesc ca și Cezar Preda.
Rep.: Nu trebuie să vorbiți ca și Cezar Preda. Eu vorbesc despre o atitudine a premierului criticată în partid.
C.P.: Deci, nu-i mai critic, gata, au intrat în competiție…
Rep.: Deci, toți sunt buni…
C.P.: Mi se pare decent să lași această competiție să se desfășoare. Recunosc marginalitatea mea. Am spus-o cu bună credință, dacă ea a fost luată altfel regret. Însă, cine îmi va cere sprijinul electoral îl va avea, dacă este, bineînțeles, o persoană decentă, din PDL. Nu mă dau în lături cum nu m-am dat în lături atunci când Sebastian Lăzăroiu m-a trimis să-i fac campanie lui Teo Trandafir. Deci, nu m-am dat în lături și nu mă dau atunci când e vorba despre cauze pe care simt că le apăr. Dacă Boc va crede că poate face ceea ce a făcut Alain Juppe, mă voi duce lângă el. Dacă el crede că nu e o soluție și că va fi întotdeauna la alt nivel decât Primăria din Cluj, îi respect această opțiune și nu vreau să fiu pus în situația de a fi perceput ca cineva care îi dă lecții lui Boc. Nu. Am spus de multe ori, e un om pe care îl apreciez, l-a bătut pe Funar, este important în politica românească. Măcar pentru asta și îl voi aprecia foarte mult pe Boc. Deci, e în partea pozitivă a tabloului pentru mine. Dacă l-am criticat pentru prostii pe care le-a făcut la guvernare, mi se părea că am o datorie să spun asta. Ideea că intri în politică să amuțești…
Rep.: Dar poate puteați să îi spuneți în partid, în cadru restrâns, nu în public.
C.P.: Știți cum e cadrul restrâns… Eu sunt la Bruxelles patru zile pe sâptămână. Cadrul restrâns despre care vorbesc e acea organizație. Ajunge greu mesajul. Eu înțeleg asta, dar nici nu sunt în situația să stau patru sau cinci zile pe săptămână de dimineață până seara la partid, nu sunt în această situație, pentru că am biroul la Strasbourg și la Bruxelles. Nu pot să chiulesc de la Parlament ca să-i scriu SMS-uri lui Emil Boc. Bun, îi scriu SMS-uri lui Emil Boc și de la Bruxelles și de la Strasbourg.
Rep.: Vorbiți pe SMS cu Emil Boc?
C.P.: Bineînțeles. E o practică curentă și în PDL și în altele. SMS-ul e un mijloc de comunicare, cum e și blogul pe care îl reproșează atâția. Dar eu nu sunt atât de înverșunat cum ar vrea unii să mă vadă. Acuma, dacă sunt un om caustic și nedrept, am mai târziu puterea să spun că am fost un om nedrept. Dar eu cred că trebuie să fim nu relaxați, dar nu atât de tensionați, dar în lumea românească, nu doar în politică, ci în foarte multe locuri, s-a dezvoltat o pasiune pentru cruzime. Asta e ceva care mă doare foarte mult, pentru că nu e doar în lumea politică. Lumea politică nu face decât să traducă ceea ce se întâmplă în societate. E o producție de cruzime și de ură, ceva colosal. Din când în când trebuie să te porți demn, eu cred că tot timpul trebuie să te porți demn. Dar măcar cei care nu au resurse să se poarte tot timpul, să facă uneori efortul ăsta. Și de multe ori am intervenit în dezbaterea publică pentru că am simțit urmele acestei cruzimi și acestei înverșunări oarbe. Nu cred că politica e asta, cred că politica e fundamental moderație. Politica democratică asta e, e moderație, e responsabilitate, e viziune clară, e refuzul compromisului compromițător. Asta este politica și dacă unii nu pot să vadă asta și imediat cum spun ceva – „A, dar tu nu ești în organizație”, „Vai, tu ești pedagog și faci pe profesorul”, „Vai, dar ai uitat cât te-am ajutat noi”. Nu suntem într-o mafie, suntem într-o lume a respectului unul față de celălalt, a demnității. Asta e democrația, înseamnă să spui lucrurilor pe nume. În comunism se spuneau doar pe sub masă și doar în organizație. Haideți să fim cinstiți. Această retorică „nu vorbim decât în organizație” … Așa spunea partidul comunist. Haideți să părăsim comunismul, să trecem de domnul Gherghina, hai să vedem politica prin ochii oamenilor care s-au format în ultimii 20 de ani, care au așteptări, care vor să trăiască demn și care vor să nu plece din țară, dar pleacă din țară pentru că spun „nu mai pot să trăiesc aici, e irespirabil, oamenii sunt cruzi, sunt duri, nu vor să-l mai vadă pe celălalt”. Politica are o responsabilitate.
Rep.: Dacă tot am vorbit despre Emil Boc, discuția despre demisia premierul mai este doar în presă?
C.P.: Cred că da.
Rep.: Nu se mai pune problema?
C.P.: Nu s-a pus în organizația pe care o frecventez eu și, într-un spirit foarte statutar, cum le place unora să spună, nu s-a pus această problemă. Eu am admirat și n-am ascuns acest lucru curajul pe care l-a avut președintele să asume această politică. Guvernul a dus-o cum a dus-o, la un moment dat președintele a propus un premier tehnocrat. Cred că este o soluție de revigorare a credibilității partidului, în condițiile în care partidul nu a degajat altă propunere. Dacă se va petrece, eu voi susține această opțiune a președintelui, o spun foarte clar, sper să o susțină și colegii mei. Dar înțeleg că nu este de actualitate în acest moment. Ar fi și straniu ca această competiție Blaga, Boc și Paleologu să se angajeze, iar președintele să intevină cu numirea unui premier independent.
Rep.: Discuția trebuie amânată până după Convenție?
C.P.: Cred că da. Repet, am susținut punctul de vedere al președintelui și continui să rămân un susținător al președintelui.
Rep.: Vorbind despre partid, pentru PDL ar fi bine să-și schimbe sigla, denumirea, culoarea?
C.P.: În ce privește numele, eu țin foarte mult la dimensiunea liberală și, așa cum văd eu lucrurile, dreapta trebuie să acopere această dimensiune liberală, trebuie să acopere dimensiunea creștin-democrată atât cât este ea asumată și salut eforturile lui Teodor Baconschi și ale micului grup pe care îl dirijează de a împrospăta fața creștin-democrației din România. Cred că în acest moment dreapta trebuie să acopere și sensibilitățile conservatoare, atât cât sunt ele. Deci numele „liberal” e important pentru mine, m-aș simți incomodat, ca să zic așa, dacă s-ar renunța la această denumire, cu atât mai mult cu cât PNL a părăsit liberalismul. Noi ar trebui să le spunem lor PN cum ne spun ei uneori PD, dar nu suntem atât de răutăcioși și de prost crescuți să facem un asemenea gest, dar cred că dimensiunea liberală e importantă și pentru mine, în măsura în care asum aceste convingeri liberale, numele e bine să conțină această particulă. Asta este opțiunea mea.
În chestiunea siglei, asta este, trandafirul, dat fiind trecutul Partidului Democrat, e un semn al Internaționalei Socialiste și e clar că în tabă socialistă în Europa există multe partide cu trandafir sau trandafiri, în timp ce în tabăra noastră, a partidelor de dreapta, liberale și democrate, nu există nimeni cu trandafir. Înteleg acest cote nostalgic al celor care s-au văzut întotdeauna așa și când văd trandafirul nu văd socialismul, ci văd Modroganul. Sunt înțelegător. Nu cred că e o dramă dacă se votează și rămâne, Cred că important e ce avem în cap, nu ce avem pe pungile din campanie. Asta e poziția mea: cred că liberalismul trebuie asumat ca identitate, cred de asemenea că trebuie găsită o siglă. Eu am propus la un moment dat mărul, mulți au râs, n-o să mai propun nici mărul.
Rep.: Dar culoarea?
C.P.: Nu mai propun nimic până nu se termină această campanie.
Rep.: Dar în alegerile parțiale din ultimii ani PDl a mers cu verdele
C.P.: Da, pentru că unii sociologi spuneau că dacă te identifici prea mult cu PDL pierzi.
Rep.: Și atunci?
C.P.: N-am o preferință. E Ok. Se pot găsi tonuri, dar mai importante sunt tonurile discursive. Cred că moderația de care vorbeam e mai importantă. Astea sunt elemente care țin de o anumită punere în scenă. Nu am nici obiecții și nu am nici mari reflecții pe această temă. Mi-ar plăcea ca în cadrul ISP să avem dezbateri. (…)
Rep.: Vi s-au pus unele etichete pe care le-ați respins, respectiv „reformist” sau „intelectual”. Dumneavoastră cum v-ați defini într-un cuvânt?
C.P.: Într-un cuvânt? A, nu! Îmi trebuie măcar două cuvinte: împotriva curentului. Aste este cineva care ține de identitatea mea, e o formulă pe care o folosea unul dintre marii liberali ai secolului trecut. Cred că sunt periculoase curentele masive, care sunt aducătoare de populism sau invers, de respingere categorică și legătura între această rezistență în fața curentelor, torentelor care fac dictatura majorității, această rezistență împotriva oricărei dictaturi a majorității mi se pare că trebuie să fie pe partea convingerilor democratice. Îmi voi asuma asta cu toate riscurile, voi fi întotdeauna „contre courant” și voi miza pe moderație, pentru că există această legătură puternică între tentația de a rezista valului și moderație și știu că de multe ori mi se reproșează ceea ce mi se reproșează pentru că oamenii nu au uneori acest gust pentru moderație, ci vor – cum mi-a spus un coleg foarte stimabil de altfel – să se regăsească pe lista cu 70%. Eu nu vreau să mă regăsesc pe lista cu 70% pentru că sunt alții. N-o să mă opun acestui curent în mod irațional, dar voi continua să spun ce am de spus.
Rep.: Dacă nu vă pregătiți de alegerile din partid, vă pregătiți de alegerile din 2014?
C.P.: Mai e mult până în 2014. Am spus că nu mă dau în lături să sprijin orice coleg în alegerile de la anul, nu mă dau în lături nici, dacă se va dovedi util, să intru în competițiile de la anul, locale sau parlamentare. Nu mă dau în lături, sunt foarte solidar cu colegii mei. Aste e dincolo de îndoială pentru mine. Vom vedea ce înseamnă 2012, pentru că e un moment important și, pe urmă, funcție de 2012, sigur, se va proiecta și 2014, cu europarlamentare și prezidențiale. (…)
Rep.: Mă refeream la prezidențiale.
C.P.: Ei, bine, până la alegerile prezidențiale mai e mult. Am o grijă foarte mare pentru ducerea la bun sfârșit a mandatului meu de europarlamentar. Îmi fac treaba acolo ca un parlamentar responsabil, dacă îmi permiteți să mă autogratulez. E grija mea principală. Am, zic eu, o activitate onorabilă în Parlamentul European și vreau să fie până la capăt așa. Dar sunt gata să sprijin orice efort rațional al oricărui candidat onorabil și decent pentru campania de la anul. (…) Sigur că nu voi sprijini candidați neserioși, în care nu cred. Inclusiv la Convenție nu voi sprijini decât, dacă va fi cazul, pe cineva în care cred. Nu cred, nu cred, nu sprijin, nu dau votul.
Rep.: Rămâneți pe margine?
C.P.: Asta e…
Rep.: Nu trebuie să vă asumați măcar una dintre opțiuni? Nu faceți ca românii care nu merg la vot pentru că, spun ei, n-au cu cine vota?
C.P.: Nu, de votat voi vota, asta este clar. E posibil ca în competiția pentru una dintre funcții, fie de președinte, fie de vicepreședinte, să vină cineva și să spună că susține cele 35 de puncte. Dacă vine cineva serios, dacă vine Sever Voinescu, sau Monica Macovei, sau altcineva, dacă voi vedea că e vorba de o susținere sinceră, voi sprijini. Nu sunt Gică contra, nu sunt cârcotașul de serviciu, nervos și iritat. Dar vreau ca pariul să fie cinstit. Nu vreau ca azi să mi se spună că X crede în economia socială de piață și a doua zi să-mi spună că n-a auzit. Nu pot să susțin pe cineva care face așa ceva. Sunt însă în PDL mulți oameni serioși. Nu vreau să mă dezangajez, dar constat că nu avem susținerea necesară și nu pot trăi într-o iluzie. Voi urmări competiția, nu voi intra în polemică, deci o lună de zile…
Rep.: Sunteți un „soldat disciplinat”, cum spune Ioan Oltean.
C.P.: Nu trebuie să vedem lucrurile în alb și negru, există griuri, există culori, există portocaliu. Cred că trebuie să introducem aceste nuanțe. (…)
Rep.: Care credeți că ar putea fi rolul lui Traian Băsescu după 2014 în viața politică și țn viața PDL?
C.P.: Are o mare experiență politică, sunt convins că va spune la timpul potrivit ce face. Eu cred că trebuie să rămână președinte până în 2014. Și o spun asta și cu adresă la opoziție care vrea să-l elimine pe o cale, aș spune, nefirească, și anume folosind suspendarea ca un fel de moțiune de cenzură. Sunt într-o viziune a regimului politic absolut nedemocratică. Trebuiau să-l învingă pe Traian Băsescu la urne, n-au reușit. Deci, ideea că dacă n-au reușit la urne, se duc în Parlament și-l suspendă…
Rep.: Trebuie să se ducă tot la urne, pentru că după suspendare este referendumul…
C.P.: Într-o democrație te duci la competiție, dau nu te duci, cum mi se întâmplă mie acum (…), dar dacă te duci accepți și înfrângerea și tragi concluzii. Antonescu, Ponta și Geoană par să nu fi tras aceste concluzii și, imediat ce au pierdut competiția, încep să vorbească despre suspendare . Suspendarea e legată de încălcarea Constituției, s-a pierdut de mult această noțiune și suspendarea e folosită ca un fel de moțiune de cenzură. (…) Este într-o logică de republici post-sovietice sau pentru Zimbabwe, asta nu e într-o logică democratică – avem majoritatea și frabricăm noi o logică de a-l îndepărta pe Băsescu.
Și o spun și cu adresă la Traian Băsescu, care a vorbit despre renunțarea înainte de termen. Cred că Traian Băsescu trebuie să rămână până în 2014, este un președinte pe care lăau ales românii, opoziția trebuie să înțeleagă acest lucru și să facă ceea ce trebuie să facă opoziția sau, dacă vor fi la putere, ceea ce trebuie să facă puterea. În același timp, Traian Băsescu nu cred că are vreun motiv să renunțe înainte de termen și cred, personal, că în discuția despre viitoarea arhitectură a Constituției nu trebuie să intre o demisie a lui Traian Băsescu. Cred că este nevoie de asumarea mandatului până la capăt. Va spune singur ce va face după 2014, eu continui să-l susțin. Sigur că pentru el va conta foarte mult această experiență, pentru că a avut, dacă vreți, politic, o experință mult mai bogată decât ceilalți președinți, pentru că a avut parte nu doar de suspendare, ci și de guvernare cu toate partidele, în toate combinațiile posibile. A avut și guvern PDL-PNL și guvern PNL-PSD și guvern PSD-PDL și guvern PDL minoritar, cu maghiarii și cu cine mai e acolo, a avut toate experiențele posibile, s-ar putea să aibă și un alt guvern, nu știu în acest moment. Dar nu cred că trebuie să folosim ideea anticonstituțională a unei suspendări cu orice preț, nu ne place Băsescu îl suspendăm. Suntem într-o democrație, nu suntem într-o improvizație! Și ar fi o lovitură dată sistemului democratic din România dacă Ponta și Antonescu n-ar avea mai multă minte decât atât, să spună câștigăm majoritatea, în primul rând să-l dislocăm pe Băsescu. E alt joc ăsta. Competiția e în 2014. Să se pregătească pentru 2014!
Și, repet, cred că Traian Băsescu trebuie să rămână, nu cred că, așa cum a sugerat la un moment dat, pe masa negocierilor referitoare la viitoarea Constituție trebuie să stea renunțarea la asta. Eu știu că el o spune cu bună credință când va zice – pentru un plus de credibilitate date acestei schimbări constituționale, sunt gata să fac acest sacrificiu – dar ăștia din opoziție nu înțeleg așa: Antonescu și cu Ponta. Din păcate, nu înțeleg.
Și, pentru că a venit vorba de Ponta, vreau să vă spun că am fost extrem de mâhnit văzându-l cu câtă superficialitate folosește unele cuvinte. Există anumite cuvinte care au un anumit sens. Nu știu dacă Victor Ponta înțelege acest lucru și am fost profund marcat de faptul că un om ca Victor Ponta, președintele unui partid, folosește cuvântul fascist cu o ușurință, ca și cum ar spune gogoși. Omul ăsta ori nu știe nimic despre istoria politică a Europei, ori disprețuiește profund orice conținut. A numi adversarii politici fasciști este ceva extrem de grav. Este cu totul și cu totul deplasat ca într-o discuție într-o democrație să folosești cu ușurință orice îți trece prin cap. Este o superficialitate supărătoare. Mă așteptam ca oameni care susțin această tabără să intervină, n-au intervenit, ceea ce îmi arată că sunt pe cale de a face compromisuri compromițătoare.
