Regizorul Cristian Mungiu, care anul acesta a obținut, cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, prestigioase premii, printre care atât de râvnitul Palme d’Or la Cannes, a declarat, într-un interviu acordat MEDIAFAX, că există șanse reale ca filmul său să fie nominalizat la Oscar.
Cristian Mungiu a spus că, deși „4,3,2” a luat nenumărate premii, este „greșit și periculos” ca discuțiile despre film să fie reduse la aceste premii. De asemenea, regizorul român a declarat că, deși a primit câteva propuneri de scenarii americane, va continua, cel puțin deocamdată, să facă filme în română.
Referindu-se la efortul depus pentru a populariza filmul, prin caravana „4,3,2”, Cristian Mungiu a susținut că rezultatele au fost bune, dar că nu poate fi mulțumit „câtă vreme România, văzută acum ca țară din care vin cele mai interesante filme ale ultimilor ani, e totodată și țara cu cele mai puține cinematografe și cea mai redusă rată a intrărilor la cinematograf din UE”. „E ca și cum ai încerca să practici agricultura într-un ghiveci”, a afirmat Mungiu.
Prezentăm integral interviul acordat MEDIAFAX de regizorul Cristian Mungiu.
Reporter: Până anul acesta, ne întrebam când o să primim și noi un Palme d’Or; Acum, lumea vrea Oscarul. Ce șanse credeți că sunt ca „4,3,2” să primească Oscarul pentru cel mai bun film străin?
Cristian Mungiu: Cred că există șanse reale să primim o nominalizare, ceea ce ar fi o nouă premieră pentru cinematografia română, după Palme d’Or și premiile Academiei Europene pentru cel mai bun film și regizor; însă e greșit și periculos să reducem discuțiile despre film la premiile pe care le-a luat. Sunt mai mândru și mai mulțumit de reacțiile celor care, după proiecțiile cu „4,3,2”, au avut revelația unui alt mod de a te raporta la ceea ce ți se întâmplă în viață, decât de toate premiile luate. Sunt mari filme și mari autori în lume și chiar și în România care au însemnat ceva în istoria cinematografiei, deși nu au luat neapărat cine știe ce premii.
Rep.: Cât de mult credeți că a contribuit povestea șocantă din film la succesul acestuia în străinătate, cu precădere în Occident, unde oamenii aproape nu concepeau că așa ceva s-ar putea întâmpla în realitate?
C.M.: Cred că e un clișeu să ne închipuim că îi dăm gata pe occidentali cu grozăviile nemaivăzute prin care am trecut noi, așa cum avem și tendința constantă de a crede că ce ni s-a întâmplat nouă e atât de complicat că occidentalii nu vor pricepe o iotă. Am avut discuții cu spectatorii în foarte multe țări după proiecțiile filmului și vă asigur că înțeleg perfect situația și perioada prin care am trecut. Desigur, nu le trezește amintiri personale, însă filmul emoționează la fel de mult în Taiwan sau Finlanda, cum emoționează și în România. Cred că filmul are un echilibru, o măsură justă, are o anume onestitate a felului în care e făcut și surprinde printr-o anume formă de simplitate. Și are suflet, într-un fel.
Rep.: Lucrați în continuare la proiectul „Amintiri din Epoca de Aur”, din care face parte și „4,3,2”?
C.M.: Proiectul „Amintiri din Epoca de Aur” a continuat în toată această perioadă și va continua și în primăvara anului viitor, căci am decis ca el să includă mai mulți regizori români – structura episodică a filmului permițând un asemenea format. Va fi, în final, un proiect de tip omnibus cu povești între 20 și 30 de minute, respectând același format narativ, dar independente ca subiect și personaje.
Rep.: Cât de mult v-a ajutat succesul lui „4,3,2” să găsiți bani pentru un nou film?
C.M.: Am găsit bani relativ ușor și pentru „4,3,2”, fără să fi avut Palme d’Or-ul. Da, va fi mai simplu să fac un film cu buget mai mare, căci acum sunt mulți oameni care vor să investească în următorul meu proiect, însă succesul filmului nu va ajuta cu nimic la găsirea următoarei povești ci, dimpotrivă, presiunea și așteptările sunt și mai mari acum.
Rep.: Dacă vi se oferă posibilitatea, o să acceptați să regizați o superproducție în SUA?
C.M.: O asemena posibilitate nu reprezintă neapărat un pas înainte pe scara mea de valori. Prin filmele pe care le fac ca autor, încerc să arăt că am ceva de zis și sper că pun oamenii pe gânduri și schimb măcar un pic felul în care ei se raportează la viața lor. Regizând un film american cu vedete, câștigi bani și notorietate, însă aportul tău creativ e mult mai redus. Nimeni nu știe cine a regizat „Pirații din Caraibe 3” sau „Harry Potter 4”, pentru că chiar nu contează regizorul, în cazul filmelor de tipul ăsta fiind doar un meseriaș.
Rep.: Următorul film o să-l faceți în România sau în străinătate?
C.M.: În momentul ăsta, știu foarte puține lucruri despre ce voi face mai departe. Abia după ce ne vom lămuri dacă avem de mers la Oscaruri voi avea, sper, mai mult timp să iau niște decizii. Dar pesemne că nu voi alege niciunul din scenariile americane care mi-au fost propuse și voi continua, deocamdată, să fac filme în română.
Rep.: Care au fost cele mai interesante oferte de film pe care le-ați primit după câștigarea atâtor premii anul acesta?
C.M.: Să candidez la Parlamentul European, să fac reclamă la produse pentru bărbați, să-mi prezint casa în emisiuni de profil, deși eu nu am casă, și multe altele. Dar, serios vorbind, am primit deja foarte multe scenarii, deși am decis să nu semnez până după Oscaruri pentru niciuna dintre agențiile de impresiat americane. Nu e, însă, profesional să dezvălui nimic despre aceste proiecte.
Rep.: Pentru următorul film veți lucra tot cu Mobra Film sau veți folosi serviciile unor studiouri mari?
C.M.: Mobra Film e compania mea – având ca parteneri pe Oleg Mutu și Hanno Hofer – și lucrăm prin ea pentru a fi în control asupra a ceea ce se întâmplă cu munca noastră. Pesemne că atâta vreme cât voi lucra filme în limba română, ele vor implica și Mobra, pentru că în România orice casă de producție apelează la bani destinați producției cinematografice, nu la bani privați, și atunci nu e niciun câștig să lucrezi sub o umbrelă mai mare. Desigur, dacă la un moment dat voi face filme în afara României, ele vor fi făcute pentru alte case de producție.
Rep.: De care dintre multele atribuții pe care vi le-ați asumat la „4,3,2” (scenarist, regizor, producător și distribuitor) sunteți cel mai apropiat? Pe care nu ați fi vrut să o aveți?
C.M.: Ideal, nu aș vrea să mă implic în producție și cu atât mai puțin în distribuție, căci, totuși, eu sunt regizor și scenarist. Însă, în contextul dat, cred că implicarea mea ca producător și distribuitor au fost decisive în situația de față pentru găsirea banilor, realizarea filmului în bune condiții, încheierea lui la timp și pentru vizibilitatea pe care a avut-o filmul pe plan extern și, de asemenea, în România. Să nu uităm că într-o perioadă în care 30.000 de spectatori în țară reprezintă un prag greu de atins pentru un film românesc, iar 50.000 de spectatori reprezintă o performanță pentru orice film american distribuit la noi, „4,3,2” a reușit să adune mai bine de 75.000 de spectatori, datorită eforturilor pe care le-am făcut. Implicarea unor parteneri ca Unilever și Vodafone în popularizarea spectacolului cinematografic în România e un succes în sine.
Rep.: Ați depus eforturi mari pentru ca filmul dumneavoastră să fie văzut de cât mai mulți români. Sunteți mulțumit de ce ați reușit din acest punct de vedere?
C.M.: Noi continuăm să fim preocupați de spectatorii noștri și am decis ca, în ianuarie, filmul să fie prezent în cinematografele din București în versiune subtitrată în engleză, pentru toți cei care vor să vadă filmul, trăiesc în București, dar nu vorbesc româna. Totodată, dat fiind intersul foarte multor oameni de a face „4,3,2” cadou cuiva, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, am decis să venim în întâmpinarea acestora și să punem la dispoziția lor o ediție foarte limitată a DVD-ului cu filmul, la un preț special doar de sărbatori, înainte de lansarea propriu-zisă a DVD-ului, care va avea lor în preajma decernării Golden Globes. Deocamdată, DVD-urile se găsesc doar la Diverta, Cărturești și Humanitas, însă din ianuarie or să fie probabil accesibile și în alte locuri și prin vânzări online.
Însă mulțumit nu pot fi câtă vreme România, văzută acum ca țară din care vin cele mai interesante filme ale ultimilor ani, e totodată și țara cu cele mai puține cinematografe și cea mai redusă rată a intrărilor la cinematograf din UE. E ca și cum ai încerca să practici agricultura într-un ghiveci.
Rep.: Cu ce actori români v-ar plăcea să lucrați?
C.M.: Cu cei care sunt cei mai potriviți pentru rolurile pe care le scriu.
