Aflat pe malul drept al Nistrului, mai jos de Zviniace, satul Crișceatec este ales de negustorul Teodor Preda și de răzeșii din Răpujineț, alt sat din megieșie, pentru a adăpoti și sluji un schit, construit în 1765 și închinat Sfântului Ioan Botezătorul. Schitul a fost înzestrat cu un teren în Răpujineți, sat aflat mai jos, pe Nistru, cu jumătate din satul Zviniace, cu 4 mori, un atelier și cu așa-zisul sat Crișceatec, cel care, în 1775, avea… 2 țărani (!), puși în slujba celor 5 călugări așa-ziși sihaștri și care arendează, în 1784, toate „bunurile dumnezeiești” dobândite, pe trei ani, pentru 500 florini, lui Mihail Mocranschi.
În 1843, biserica Sfântul Ioan Teologul din Crișceatec, ctitorită, în 1765, de hagiul Theodor PREDA, și finalizată, în 1768, prin contribuția voievodului Grigore Ioan Callimah și a căpitanului Mihail TALPĂ, a lui Constantin TALPĂ, Grigore BOTEZ, Ieremie BOTEZ, postelnic George TALPĂ, Catarina BOTEZ și Ioan COZMA din Răpujnița, cu 742 enoriași, patronată de Dimitrie von MOKRANSKI, era slujită de parohul George ZURKANOWICZ. În 1876, Dimitrie KOZB păstorea peste 836 suflete. În 1907, când patron al bisericii era evreil Marcus FISCHER, paroh era Eugen GOREȚCHI, născut în 1871, preot din 1894, paroh din 1902, cantor fiind, din 1901, George FOKI, năschut în 1858.
La Crișceatec a foncționat, din 1787 o școală trivială moldovenească, iar din 1892, o școală cu 2 clase[1].
La Crișceatec s-a născut, în 7/19 aprilie 1818, Ioan Țurcan, viitor preot la Mamaieștii Vechi, doctor în teologie, din 1880, Arhipresviter și Mitrofor, deputat în Dieta din Viena, din 1891[2].
[1]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 30, 1876 p. 90, 1907 p. 85
[2]DEȘTEPTAREA, Nr. 1/1896, p. 1