– Domnule Crin Antonescu, ați fost profesor, înainte de a fi om politic. La acest moment, în România are loc poate cea mai intensă dezbatere pe tema reformei în Educație, din ultimii 20 de ani. Cum priviți această situație?
– Nu am avut o dezbatere despre reforma Educației, ci o luptă de orgolii în interiorul Guvernului, și între președinte și ministru. Fiecare a decretat că propunerile sale sunt mai bune. În final, s-a ajuns la un compromis politic, nu la o lege care să reformeze sistemul de educație. Este elocvent faptul că premierul susține că actualele legi sunt bazate pe proiectul Miclea, când, în realitate, o privire sumară asupra propunerilor asupra cărora s-a căzut de acord în Guvern arată că aproape 90% dintre ele aparțin ministrului Andronescu.
Legea pe care guvernul Boc își asumă răspunderea este, de fapt și din păcate, Legea Andronescu. Cele câteva principii liberale din proiectul Miclea care au fost incluse în această lege sunt corupte de restul prevederilor, birocratice și lipsite de viziune. Dar se pare că domnul Boc nu a aflat că-și asumă răspunderea pe legea Andronescu. Sau, mai rău, nici nu-l interesează. Pe oamenii ăștia nu îi interesează ce conțin legile, ci numele pe care îl vor purta.
– Aveți deci obiecții de fond la Legea Educației, și nu doar cea de principiu, legată de faptul că Guvernul dorește să-și asume răspunderea, ignorând Parlamentul?
– Cred că Legea Educației, în forma propusă de Guvern, nu aduce reforma așteptată. Dimpotrivă, este un mare pas înapoi. Este lipsită de viziune, de conținut. Condamnă educația la mediocritate, prin întoarcerea la o abordare super-centralistă. Este o lege care supra-reglementează sistemul de educație, ca pe vremea comuniștilor.
Elevii și părinții sunt ignorați. Ministerul Educației și Inspectoratele continuă să joace rolul de planificatori. Elevii sunt din nou cobaii PSD și PD-L. Vor fi supuși la examinări nesfârșite, care nu-i vor ajuta, nu vor accentua competiția și nu vor înlătura fraudele. Legea nu creează în nici un fel premisele și mijloacele ca educația să fie corlată cu nevoile pieței muncii.
Remarc apetența acestui Guvern pentru politizare. În momentul în care inspectorii generali și primarii – care sunt oameni politici sau numiți politic – se implică în numirea de conduceri în școli, facem un pas înapoi. Ce garanții avem că soția, sora sau verișoara primarului nu vor obține diferite posturi de conduceri în școli, doar pentru că sunt ruda cuiva? Nici una.
Educația timpurie este total neglijată, ori, acolo construim apetența copilului pentru școală. Neglijarea acestei probleme este crucială în sensul stimulării decalajului dintre mediul urban și rural.
Încă un exemplu: în lista liceelor vocaționale se prevede înființarea de licee de informații, ordine publică și securitate. Este o inițiativă absolut orwelliană. Nu există nicăieri în lume, cred că nici în Coreea de Nord, licee de milițieni și spioni. Nu putem accepta așa ceva. Ne vom trezi că minorii sunt folosiți, legal, ca informatori. Și sunt multe altele.
„Mă întreb cum domnilor Băsescu, Geoană și Boc nu le este rușine să stea față în față cu profesorii”
– Ce propunere aveți, față de situația creată de Guvern prin asumarea răspunderii?
– Este inacceptabil ca o majoritate parlamentară de 70% să își angajeze răspunderea pe un domeniu atât de important. Reforma în Educație nu este un joc de ping-pong între domnii Geoană și Băsescu. Avem însă un președinte al Senatului care ignoră total importanța unei instituții pe care o conduce, de frică să nu îl alunge PD-L de la guvernare. Oamenii aceștia tranzacționează Educația pentru a rămâne la putere. Cerem retragerea pachetelor de legi, negocieri reale între Guvern și partenerii sociali și dezbaterea în parlament a acestor legi.
– Sunteți pesimist în legătură cu reformarea Învățământului românesc?
– Nu sunt niciodată pesimist. Întotdeauna cred că se poate, doar să se dorească. Problemele Învățământului românesc nu au însă legătură doar cu niște legi. La fel de importante sunt statutul profesorilor sau modul în care încurajăm copiii să vină la școală, cum îi ajutăm să aibă acces la Educație.
Ca om, ca fost profesor și ca politician, mi-e rușine când văd cum sunt tratați profesorii astăzi. Bătuți, scuipați, umiliți de tot felul de șmecheri. Mă întreb cum domnilor Băsescu, Geoană și Boc nu le este rușine să stea față în față cu profesorii, după imensa minciună privind majorarea salariilor, imensa minciună prin care au ajuns la putere?
Mai mult, după ce au păcălit profesorii, acum aruncă îi păcălesc și pe elevi și pe părinți. Ce altceva decât o păcăleală este promisiunea că statul va cheltui 500 de euro pentru fiecare elev?
Ca fost profesor, sunt trist când știu că zeci de mii de copii nu au acces la educație așa cum ar trebui să aibă. Nu se dau fonduri pentru manuale, pentru rechizite din ani în Paște. Guvernul PNL este acuzat că a cheltuit prea mulți bani cu școlile. A ajuns să fie mai importantă organizarea de petreceri pe bani publici decât reparația unei școli.
Mă doare, pentru că am fost profesor și la țară și sunt încă multe locuri în care lucrurile nu s-au schimbat după 20 de ani.
Eu cred că putem vorbi despre reforma educației și despre egalitate de șanse doar atunci când ultimul copil din cel mai sărac sătuc din România va avea acces la educație.
„Școala românească trebuie să funcționeze, în sfârșit, în slujba elevului”
– Cum vedeți dumneavoastră reforma Educației?
– Principiul pe care trebuie să se bazeze reforma educației este autonomia instituțiilor școlare față de corpul administrativ și politic, la nivelul autorităților centrale, cât și locale. E nevoie de autonomie financiară la nivelul fiecărei instituții de învățământ. În viziunea mea, în programul meu insist pe creșterea competitivității și adaptării sistemului Educațional la nevoile elevului, pentru viitorul său.
Școala românească trebuie să funcționeze, în sfârșit, în slujba elevului. Noi trebuie să stimulăm capacitățile intelectuale ale copiilor, să îi ajutăm să le placă școala, să își folosească abilitățile. Trebuie ca ceea ce învață să le fie util în viață, indiferent că aleg să fie tinichigii sau filozofi.
– Candidați la alegerile prezidențiale. Veți aborda extins tema Educației?
– Nu se poate altfel, iar eu când vorbesc despre Educație, mă refer și la învățământ și la cei șapte ani de acasă. Nu vă așteptați de la mine să mă prezint în campanie din postura omului care le știe pe toate. Nu asta trebuie să fie un președinte. Un președinte trebuie adune în jurul său oameni care sunt foarte competenți într-un domeniu sau altul. Trebuie să știe să facă acest lucru. Nu au existat și nu există președinți atoateștiutori.
Înainte de toate, candidez însă pentru că eu, ca mulți alții, consider că ceea ce s-a întâmplat în ultimii cinci ani în această țară, din postura mandatului încredințat președintelui, nu a fost bine, corect sau onest.
Candidez pentru că nu vreau ca în următorii cinci ani, oamenii corecți, simpli, de bună-credință și cu bun-simț din această țară să se retragă într-o carapace, să nu mai aibă un cuvânt de spus. Eu pe acești oameni vreau să îi reprezint, pe cei care doresc o Românie normală. Iar într-o Românie normală, primul lucru trebuie să fie domnia bunului simț.
Opinie
Crin Antonescu: „Elevii sunt din nou cobaii PSD și PD-L”
