Sucevenii care au ales să-și petreacă o oră, duminică seara, alături de englezii de la Universitatea de Arte Central Saint Martins și Centrul de Teatru Londra au avut parte de o experiență inedită oferită de cel de-al doilea spectacol al Festivalului Internațional al Școlilor de Teatru Suceava. Piesa „Crimă”, în regia lui Nico Vaccari, în coproducție cu Bezna Theatre London, s-a jucat cu spectatorii pe scenă, alături de actori. Plasat inconfortabil pe scaune incomode, cu ecranul de subtitrare la peste 6 metri deasupra scenei, publicul n-a fost invitat să se bucure de un spectacol lejer, ci să-și pună întrebări, să gândească și să caute răspunsuri mult timp după ce reprezentația se va fi încheiat.
„În seara asta se va comite o crimă”, a fost avertismentul scris cu majuscule negre pe o folie mare cu rol de cortină, iar piesa a început cu un personaj elegant în costum negru, cu cămașă, cravată și ochelari, care expune una din teoriile economistului american Milton Friedman cu privire la economia de piață și la minimalizarea rolului statului în coordonarea economiei, în ideea că, acolo unde capitalismul înflorește, oamenii trăiesc mai mult și mai bine. Jovial, teoreticianul declamă că, în același timp, economia de piață liberă reformată nu a promis eradicarea crimei. „Nu avem nici o responsabilitate pentru maniaci, psihopații și criminalii de pe străzi”, curge discursul, care mai menționează că „este adevărat că a crescut numărul de omucideri, dar avem cea mai mare creștere economică”.
Scena acțiunii este undeva în Rusia, în primii ani după 1990. Personajele sunt Studentul sărac și Cămătăreasa, în conflictul dostoievskian din „Crimă și pedeapsă”, Mama, Tata, Copilul și Consumatorul de prostituție infantilă, într-o distribuție în exclusivitate masculină. Definirea se face prin costumație și peruci.
Proiecția din mintea spectatorului, incomparabil mai dură decât imaginea de pe scenă
Imaginile proiectate brutal în mintea spectatorului se suprapun peste orice cartier sărac, din orice colț al lumii: Studentul merge la Cămătăreasa rapace cu un ceas vechi de argint și obține 1,50 de ruble, după ce-i mai dă acesteia suplimentar și pantofii din picioare; Tata rămâne șomer, împrumută bani pentru mâncare, nu-i poate restitui, iar creditorii o violează pe Mama, sub ochii Copilului. Tata se sinucide aruncându-se înaintea unui camion, Mama se apucă de băut și devine alcoolică și depresivă. Împinsă de foame, îi dă Copilului să bea vodcă și îl împinge pe drumul prostituției infantile, vânzându-l pentru o porție de mâncare.
Momentul violului Copilului a încremenit spectatorii într-o liniște de mormânt. Construită sec, cu Consumatorul atingând capul Copilului cu un deget înfășurat în prezervativ și cu un rânjet de satisfacție pe chip, această scenă a fost cea mai apăsătoare, cea mai dură din tot spectacolul. Și asta nu prin imagine, ci prin forța sugestiei, că exact la acel moment, mii, poate zeci de mii de mame de pe mapamond își vând copilul pentru o pungă de mâncare și o sticlă de alcool. În liniștea aproape palpabilă am văzut spectatori acoperindu-și ochii pentru a alunga nu imaginea de pe scenă, ci interpretarea ei. După minute bune, o sonerie de ceas a marcat anunțul sec „Copilul a fost violat”.
Uciderea Cămătăresei de către Student a fost continuarea firească a prostituției infantile, o crimă la care vinovăția este colectivă, a tuturor celor care au asistat la degradarea petrecută gradual și nu au intervenit.
Un spectacol fără „mulțumesc” și fără plecăciuni pentru public
Repetarea identică a scenei de început întărește ideea că teoriile economice vândute de sistem sunt aceleași, doar victimele se schimbă, mereu și mereu altele. Iar vina pentru decăderea lor este a societății al cărei exponent este publicul din sală.
Pentru acest eșantion dintr-o lume care nu dă nici o șansă celor care nu se pot menține în cursa succesului, personajele din „Crimă” nu s-au întors să facă plecăciunea uzuală de final de spectacol, lăsând un sentiment oarecum enervant că nu au avut pentru ce spune „mulțumesc”. A fost un spectacol neiertător, o piesă după care te simți izbit de pereți pentru a te trezi și a lua atitudine.
Astăzi, Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru ne oferă două spectacole, „Electra” după Sofocle, de la ora 18.00, la USV, în interpretarea studenților de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, și „Clasa noastră”, de Tadeusz Slobodzianek, în interpretarea studenților Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București. Din cauza avertizării de ploaie, piesa „Clasa noastră” nu se va mai juca la Cetatea de Scaun, ci la Casa de Cultură Suceava, începând cu ora 20.00.
