Crezul Ortodox este cea mai concisă și mai exactă expresie existentă a doctrinei de bază a credinței noastre ortodoxe. Îl rostim la fiecare oficiere a Sfintei Liturghii, îl citim împreună cu rugăciunile noastre personale. Totuși, câți dintre noi s-au oprit o clipă pentru a se întreba ce vrea el să spună, sau de unde vine și cine l-a compus ?
Simbolul Credinței Ortodoxe, cum mai este numit Crezul, a fost elaborat în secolul al patrulea la primul Sinod ecumenic ținut la Niceea în 325 și la al doilea Sinod ecumenic ținut la Constantinopol în 381, chiar dacă se bazează pe simboluri ale botezului datând încă din timpurile apostolice.
Prima parte a Crezului
Prima parte a Crezului a fost elaborată de 318 episcopi, Sfinți Părinți inspirați de Dumnezeu ce s-au adunat la Niceea de pe întreg pământul. Aici, pentru prima dată în istoria Bisericii, s-a putut ține un sinod ecumenic, adică cu o participare universală. Aceasta deoarece pe parcursul secolelor persecuțiile împăraților romani păgâni au determinat Biserica să aibă o existență ascunsă. Au existat totuși, de-a lungul acestor secole, multe sinoade (sabors) locale sau regionale, printre care și sinodul ținut la Ierusalim, menționat în Noul Testament (Faptele Sfinților Apostoli, capitolul 15). Scopul propus al Sinodului de la Niceea din 325 era ca, sub îndrumarea Sfântului Duh al lui Dumnezeu, să se formuleze o expunere concisă care să definească adevărurile și convingerile fundamentale ale Credinței Creștine Ortodoxe.
A doua parte a Crezului
A doua parte a Crezului, începând cu cuvintele „… Și în Sfântul Duh …”, a fost elaborată de 150 Sfinți Părinți adunați la al doilea Sinod ecumenic ținut în 381 la Constantinopol, și care avea scopul de a completa Simbolul Credinței și a contracara diferitele erezii ce amenințau să submineze adevărurile eterne ale creștinătății ortodoxe.
Începând cu acele timpuri, Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, trupul veritabil și adevărat al lui Hristos a rostit acest vechi Crez în forma sa originală. Și astăzi, șaisprezece secole mai târziu, creștinii ortodocși continuă să rostească Crezul în forma sa inițială inspirată de Dumnezeu, fără modificări, adaosuri sau eliminări.
Cuvântul „Crez” vine din latinescul credo, EU CRED. În variantele multor limbi primul cuvânt din Crez înseamnă tot „eu cred”, de exemplu pistevo în greaca clasică, vjeruju în Biserica Slavonă, și vjerujem în sârba modernă.
EU CRED– aceasta este cheia pentru înțelegerea Crezului:convingerea, credința, vero. Vom expune câteva meditații ale Sfântului Nicolae Velimirovici asupra Crezului, Credința poporului lui Dumnezeu, publicate în „The Faith of Chosen People„, by Bishop NikolaiVelimirovich, USA, meditații ce trezesc în inimile credincioșilor o credință înfocată. Ele picură credință curată în sufletele însetate. Ele luminează cugetele căutătoare ale credincioșilor cu razele strălucitoare ale credinței adevărate.
Aceasta nu este o expunere didactică, rece, a unor realități teologice rigide. Aceasta este o istorie mișcătoare ce încălzește inimile, a iubirii unui tată pentru copiii săi, despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, o iubire ce depășește capacitățile noastre de înțelegere.
De fiecare dată când rostim Crezul din inimă, noi de fapt confirmăm realitatea acestei iubiri.
EU CREDcă acest adevăr divin, etern și nemuritor este realitate.
EU CREDcă acest Simbol al Credinței divin, etern și nemuritor a fost lăsat lumii de Însuși Dumnezeu – Izvorul a toată iubirea – pentru ca oamenii să poată cunoaște iubirea lui Dumnezeu și să-L iubească și ei.
EU CREDcă aceasta este credința poporului ales, a celor ce poartă în sine icoana lui Dumnezeu.
EU CREDcă acesta este adevăratul înțeles al credinței părinților noștri – Credința Ortodoxă.
(sursa: http://marturisitorortodox.ablog.ro/2007-05-18/explicarea-crezului-simbolul-credintei-noastre-ortodoxe.html)
