Crezul ortodox, norma sau regula unității Bisericii



Crezul ortodox, norma sau regula unității Bisericii
Crezul ortodox, norma sau regula unității Bisericii

Crezul este cea mai concisă și mai exactă expresie a doctrinei de bază a credinței noastre ortodoxe. Simbolul de credință sau Crezul este mărturie și rugăciune deopotrivă. A fost formulat de Părinții Bisericii participanți la primele două sinoade ecumenice desfășurate la Niceea, în anul 325, și la Constantinopol, în anul 381, și a devenit mărturia definitorie a Tradiției Bisericii. El este alcătuit din 12 articole, primele 7 articole au fost elaborate la Niceea, iar la Constantinopol au fost alcătuite următoarele 5 articole. Rostirea Crezului, prevăzută în rânduiala premergătoare Tainei Sfântului Botez și la Sfânta Liturghie, la alte slujbe, precum și în canonul zilnic de rugăciune al fiecărui creștin, aduce în permanență această mărturie în atenția membrilor Bisericii.
În acest sens, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spune: „Crezul niceo-constantinopolitan a fost formulat de Părinții sinodali, arhipăstori ai comunităților eclesiale din Orient și Occident, având conștiința responsabilității lor pentru păstrarea dreptei credințe ca bază a mântuirii sau a unirii eterne a omului cu Dumnezeu, și ca normă sau criteriu pentru păstrarea unității Bisericii. (…) Crezul ortodox este norma sau regula dreptei credințe și a unității Bisericii, întrucât este călăuză a omului pe calea mântuirii către Împărăția eternă a Preasfintei Treimi”.
Crezul este un rezumat al adevărului revelat, o formulă esențială care prezintă cu autoritate articolele de credință, care trebuie însușite și mărturisite în vederea dobândirii mântuirii.
Formularea lui, introducerea în cadrul Sfintei Liturghii, interpretarea și apărarea lui reprezintă puncte fundamentale în înțelegerea și trăirea Ortodoxiei. Simbolul credinței mărturisește credința în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh; în lucrarea lui Dumnezeu pentru întreaga creație, în iubirea Sa față de oameni și lucrarea Sa pentru mântuirea și sfințirea lor, precum și în însușirile Bisericii și speranța vieții veșnice. Rostirea Simbolului de credință este un act de slăvire a lui Dumnezeu și mărturisirea Ortodoxiei credinței noastre.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)



Recomandări