Lecția de religie

Crezul, de la lex orandi la lex credendi“ – Comentarii la simbolurile de credință (I)



Simbolurile de credință sunt expresii dense ale credinței creștine, formulate în primele secole în Biserică pentru a-i servi în lucrarea de misionarizare, conform îndemnului Mântuitorului Iisus Hristos: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” [Matei 28, 19]. Deși au existat mai multe versiuni ale simbolurilor de credință, în practica eclesială s-au impus două tipuri: cel apostolic și cel niceo-constantinopolitan, motiv pentru care pe marginea acestora s-au scris cele mai multe comentarii.
„Grija față de puritatea credinței este comună tuturor comentatorilor, mesajul lor de fond fiind acela al menținerii unității spirituale în aceeași dreaptă credință, pentru că experiența istorică a dovedit că tot ce nu este conform cu revelația divină periclitează unitatea eclesială.”
Dintre cele două tipuri de simboluri de credință, cel mai important este cel niceo-constantinopolitan, datorită formulării în cadrul unui Sinod Ecumenic și al complexității lui structurale. Simbolul apostolic, a cărui origine este și astăzi incertă, și-a căpătat o mare popularitate în bisericile occidentale, cel niceo-constantinopolitan fiind întrebuințat în serviciile liturgice ale Bisericii, cu precădere în Răsărit, deși după Sinodul al IV-lea Ecumenic (Calcedon, 451) va fi introdus, în formă modificată, și în Apus.
Comentarii la simbolurile bisericilor locale
În literatura teologică s-au identificat trei categorii de comentarii scrise la diferite simboluri de credință. În prima categorie se înscriu comentariile alcătuite la două simboluri locale din Asia Mică: comentariul integral al Sfântului Chiril al Ierusalimului (+386) la Simbolul ierusalimitean, și cel parțial al monahului daco-roman, Sfântul Ioan Casian (+435), la Simbolul antiohian. La baza acestor două comentarii stau motivații diferite, primul fiind unul de tip catehetic, prebaptismal, iar a doilea, unul polemic, împotriva ereziei lui Nestorie. Comentariul Sfântului Chiril, rostit pentru novicii în credința creștină, a fost unul sursă pentru alte comentarii scrise la simbolurilor de credință, iar al Sfântului Ioan Casian, unul de informare în vederea delimitării ortodoxiei de nestorianism, adresat specialiștilor.
(dr. Gina Luminița SCARLAT, www.ziarullumina.ro)



Recomandări

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților: precizări referitoare la fostul preot Viorel Sidoriuc și poziția lui față de Biserica Ortodoxă

Hramul Parohiei „Sfântul Apostol Andrei” din Fălticeni, sărbătoarea unei comunități care trăiește credința zi de zi

Hramul Parohiei „Sfântul Apostol Andrei” din Fălticeni, sărbătoarea unei comunități care trăiește credința zi de zi
Hramul Parohiei „Sfântul Apostol Andrei” din Fălticeni, sărbătoarea unei comunități care trăiește credința zi de zi

Simpozionul Național de Studii Canonice „Tradiție și actualitate: Studiul Sfintelor Canoane în Ortodoxia românească în cei 100 de ani de Patriarhat (1925-2025)”

Simpozionul Național de Studii Canonice „Tradiție și actualitate: Studiul Sfintelor Canoane în Ortodoxia românească în cei 100 de ani de Patriarhat (1925-2025)”
Simpozionul Național de Studii Canonice „Tradiție și actualitate: Studiul Sfintelor Canoane în Ortodoxia românească în cei 100 de ani de Patriarhat (1925-2025)”