„Cretinii Europei”…

… scriau ziarele germane despre jucătorii naționalei lor – nu, nu când i-am bătut noi cu 5-1, ci puțin înainte, când o furaseră de la englezi, acasă, parcă tot cu 5-1 -, deși este fapt cunoscut acela că nemții sunt în general ponderați. Iar când e vorba de presă, încă și mai. …Că tot veni vorba de amicale: în cel la care tocmai făcui trimitere, ăla cu Germania, ai noștri au jucat chiar fotbal atunci. Așa că orice fel de scuză în legătură cu panarama penală pe care ne-au oferit-o alaltăieri, contra eternei și fascinantei echipe a Armeniei, se transformă în acuzație conform străvechii ziceri franțuzești (qui s’excuse…). N-am crezut niciodată că în 2006, după atâtea și atâtea prestații jenante, dar imediat după excelentele jocuri din finalul campaniei, vom mai vedea în teren aceeași delăsare și nesimțire, în condițiile în care mai toți maimuțoii convocați de dresorul Pițurcă se dau mari și tari prin Europa, iar în declarațiile de dinaintea partidei, dădeau de înțeles că au o onoare de apărat și o rușine de spălat în fața Armeniei care ne-a nășit ca pe (iertați plagiatul) cretinii Europei, ba mai jucând în poartă și cu Aăla negru. Ei bine, în loc de scorul-fluviu așteptat și de un joc care să arate că le suntem superiori cu câteva clase bune, am asistat la vreo oră și ceva de coșmar, în care rudimentarii armeni ne-au încălecat și ne-au întors ca pe clătite cum au vrut mușchii lor. Noroc de Neșu, băiatu’ responsabil cu destinderea atmosferei, mai hazliu decât Benny Hill în cele mai bune momente ale sale, că m-a mai oprit din înjurăturile pe care le emiteam cu o frecvență de care zău că nu mă credeam în stare, la adresa întregii bande de neisprăviți care n-au înțeles, în imbecilitatea lor perfectă, că n-ai voie să-și bați joc atunci când joci sub titulatura de România. Am revăzut aceeași grijă de a-și menaja copitele, dublată de o lehamite grotească, ambele pe fondul unei „tehnici” individuale care i-ar recomanda, pe toți și pe fiecare în parte, pentru (maximum) campionatul județean categoria (dez)onoare. Între cretinii nemți ai Europei și naționala noastră penală de alaltăieri, diferența e cam ca între Germania și România. Nu la fotbal.