Multă cerneală a curs de când recesiunea a lovit Europa și Statele Unite ale Americii. Analiști, economiști, politicieni și jurnaliști și-au dat cu toții cu părerea. Forumiștii au tocit tastele strigând în agora virtuală. Despre criza financiară a predicat cu mai bine de jumătate de secol în urmă Sfântul Nicolae Velimirovici. Dincolo de mecanismele economice, acest vlădică al Serbiei a văzut în recesiune un semn al îndepărtării noastre de Dumnezeu.
Unii zic că marea criză financiară ar fi provocată de masoni. Alții aruncă vina pe americani, spunând că recesiunea în care se scufundă omenirea pe zi ce trece nu e altceva decât consecința războaielor din ultimii 10 ani. Cert este că economiile mondiale cele mai stabile au intrat într-o criză așa cum nu a mai existat și nimeni nu reușește să definească mecanismele care au creat-o. Economiștii au aruncat vina asupra băncilor americane. Bancherii i-au învinuit pe inginerii bancari și pe analiștii interni. Guvernele au închis ochii asupra neregulilor din sistemul bancar și au continuat pomparea de lichidități în monedele naționale sau regionale, după caz. Au fost țări în care, pentru a salva băncile private de la faliment și a nu crea panică în rândul populației, s-a recurs la naționalizarea acestora. Rând pe rând, fiecare economie a Uniunii Europene a fost zguduită de criza financiară în care înotăm de trei ani. Ba, mai mult, reprezentanții lumii s-au întrunit în ultimele luni pentru a discuta, ca la un joc de cărți, salvarea câte unei țări din colapsul economic. Au fost, pe rând, puse la zid Grecia, Irlanda, Spania, Ungaria și România. Până și Marea Britanie a fost oarecum criticată pentru rezerva de a ajuta cu fonduri țările în criză, fiind avertizată de Germania și Franța că vor veni momente când lira britanică va avea nevoie de ajutor european. Cam așa se împart durerile a milioane de suflete – în cifre de afaceri, interese economice și speculații bancare. Politicianism.
Crizele sunt o normalitate a capitalismului
Într-o prezentare a cărții sale la Kingâs College, Londra, Robert Alberton, profesor universitar și cercetător american în științe sociale, afirma că, de regulă, crizele financiare sunt provocate pentru bunul mers al sistemului capitalist. Definiția profitului se reduce la cantitatea maximă de muncă din partea fiecărui angajat, la cel mai mic salariu posibil de oferit. Poate părea că trăim mai bine astăzi, comparabil cu bunicii sau străbunicii noștri, concluzionează Alberton, însă sistemul are grijă ca într-o epocă a consumismului – „trebuie să am orice produs apare pe piață”, practic, tot venitul individului este cheltuit pentru traiul zilnic. Iar crizele, fie ele create artificial sau nu, devin un instrument de a regla piața muncii, de a renegocia contractele cu angajații în termeni cât mai profitabili. Practic, se regândesc contractele sociale cu indivizii, căci la nivel statal devenim doar indivizi.
Un nou bir pentru credința ortodoxă
Ne sfătuiește Hristos să dăm Cezarului ce i se cuvine – așadar, cele ale lumii. E clar că nici un sistem politic nu este perfect. Deopotrivă, dictaturile și democrația își au martirii lor. Într-o frumoasă scrisoare către un preot, Sfântul Nicolae Velimirovici face o impresionantă critică a crizei lumii. În vremea celui de-al Doilea Război Mondial, arhimandritul Nicolae locuia la Londra. Aici avea să trăiască amarul unei Europe îndepărtate de Dumnezeu, care se scufunda imediat după conflagrația mondială într-o adâncă recesiune. A tot predicat Sfântul Nicolae, avertizându-și contemporanii asupra păcatelor pe care le purtau cu nepăsare. A strigat în Hyde Park, din renumitul Speakersâ Corner („Colțul vorbitorului”). N-a reușit să-i convingă nici pe bancherii Londrei atunci când a predicat în marea Catedrală „Sfântul Pavel”. Singurul orotodx, de altfel, care a avut un astfel de privilegiu. Mai bine de jumătate de secol mai târziu, omenirea e iar în criză. Căderea băncilor, explică Sfântul Nicolae, nu e altceva decât consecința îndepărtării de Dumnezeu. Pare a fi nebunie să crezi că Dumnezeu ar avea o afacere specială cu bancherii, însă, ne explică ierarhul sârb, Domnul lucrează cu mecanismele existente în lume.
Cinci secole am plătit biruri turcilor, unul din prețurile pentru păstrarea credinței noastre. Astăzi, taxa pe care o plătim e sărăcia din care pare că nu vom mai ieși, sunt necazurile ce luptă să ne zdrobească. Atâta vreme cât vom reuși să ne păstrăm credința, cât vom gândi că trecători în lumea aceasta suntem, cât vom lupta împotriva propriului păcat, și nu a orânduirii sociale sau politice, vom fi biruitori. Așa cum spunea părintele Sofronie de la Essex, creștini fiind, trebuie să ne asumăm suferința, asemenea Celui ce a dus greul nostru pe cruce. Și ori de câte ori ni se pare nouă, la orașe, că ducem un greu de nesuportat, să poposim pentru o zi în cătunele României, acolo unde suflete își duc „netraiul” cu seninătate și gândul la mântuire. Pentru nevoitori, adică cei care își iau crucea în spinare și pornesc spre întâlnirea cu Dumnezeu, nu există criză – nici economică, nici politică, nici măcar psihologică.
„La păcate moderne, criză modernă”
Cuvântul criză, explică Sfântul Nicolae, vine din greacă și înțelesul lui real e „judecată”. Într-o lume modernă, când toate sensurile și valorile capătă alte conotații, fiind răsturnate, crizele, deși privite de strămoși ca judecată a lui Dumnezeu, devin simple instrumente intelectuale, științifice, politice și economice. „Mă întrebi de cauza crizei actuale, de cauza actualei judecăți a lui Dumnezeu? Cauza este întotdeauna aceeași. Cauza secetelor, inundațiilor, foametelor și a celorlalte flageluri ale neamului omenesc este și cauza crizei actuale. Apostazia oamenilor. Prin păcatul apostaziei au provocat oamenii această criză, și Dumnezeu a îngăduit-o ca să-i trezească, să le deștepte conștiința, să-i înduhovnicească și să-i întoarcă la Sine. La păcate moderne, criză modernă. Și, cu adevărat Dumnezeu S-a slujit de mijloace moderne pentru a-i cuminți pe oamenii moderni: i-a lovit prin bănci, prin burse, prin finanțe, prin valută. A răsturnat casele de schimb valutar din întreaga lume, ca oarecând mesele schimbătorilor de bani în templul din Ierusalim” (Sfântul Nicolae Velimirovici, „Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi”, Editura Sophia).
(Monica DUMITRESCU, sursa: Ziarul lumina)
