Creștinul de toată vremea

Pe lângă tăria lor, izvorâtă dintr-o experiență duhovnicească de mare profunzime și autenticitate, cuvintele duhovnicului român cuprind îndemnul de a considera viața creștină în ansamblul dimensiunilor sale, nu doar din perspectiva duminicii ca zi de odihnă și de participare, mai mult sau mai puțin angajată, la serviciul cultic. Cu siguranță că părintele Arsenie Boca i-a avut în vedere pe toți aceia dintre noi pentru care slujirea creștinească se reduce la cele câteva ceasuri liturgice de duminică dimineața. Participarea la Sfânta Liturghie, cu tot ce implică ea – pregătire corespunzătoare sub aspect moral-duhovnicesc, împărtășire de învățătura lui Iisus Hristos și de El Însuși în chip euharistic – constituie într-adevăr actul celei mai înalte și intense trăiri creștine.
Însă puterea Liturghiei duminicale se prelungește în „liturghia” de peste săptămână a fiecăruia dintre noi. În ce constă această „liturghie” personală? Mai întâi în duhul rugăciunii curate pe care trebuie să-l căutăm zilnic în cartea de rugăciuni, în Psaltire sau în Ceaslov. Sufletul creștin respiră prin rugăciune. De aceea, Sfinții Părinți ne povățuiesc să căutăm, oriunde ne-am afla și orice am face, o „stare de rugăciune”. Unii dintre noi pot invoca ocupațiile sau aspectele practice ale vieții cotidiene. Ei bine, tocmai aceste lucruri, aparent potrivnice rugăciunii, au nevoie de puterea ei duhovnicească pentru a-și împlini scopul. Lectura pentru luminarea credinței se numără printre activitățile de peste săptămână ale unui bun creștin. Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților, Învățătura de credință creștină ortodoxă (Catehismul), Filocalia sunt doar câteva repere în acest sens. Vizionarea programelor educative ale Televiziunii TRINITAS este alternativa mult căutată a spectacolului ieftin și cvasidecadent pe care televiziunile comerciale ni-l oferă cu agresivitate.
De asemenea, postul. Miercurea și vinerea sunt zilele săptămânii pe care le închinăm Domnului printr-o rânduială cucernică de postire. Participarea la slujbele de acatist, Maslu sau chiar Sfânta Liturghie care se săvârșesc în aceste zile completează și desăvârșesc postul nostru săptămânal. Vinerea mai ales, fiind și o zi de post (spre pomenirea răstignirii Mântuitorului), este și un prilej pentru a ne întâlni cu duhovnicul (pentru convorbiri pastorale, spovedanie etc.), pregătindu-ne pentru primirea Sfintei Împărtășanii. La acestea se adaugă preocuparea constantă pentru buna făptuire și pentru o conduită exemplară în societate. Milostenia, cuvântul întăritor sau de zidire adresat semenilor, ajutorul oferit cu dragoste creștinească oricui ni-l solicită, strădania de a nu supăra sau sminti pe cei din jurul nostru sunt elementele de bază ale slujirii sau diaconiei creștine, acea frumos numită „liturghie de după Liturghie”.
Creștinul autentic face dovada calității sale 24 de ore din 24 ale zilei și 7 zile din tot atâtea ale săptămânii. El nu are vacanță sau pauză de la chemarea sa. Așadar, creștinii „de duminică” sunt datori a face „să lumineze lumina lor” în toate zilele, cu nădejdea la Hristos Domnul a Cărui viață și slujire să le fie neîncetat pildă.

(pr. prof. drd. Marius Daniel CIOBOTĂ, www.ziarulumina.ro)