Trăim într-o societate care se consideră creștină, dar, din păcate, nu se manifestă totdeauna astfel. Nu este de ajuns doar să declari că ești creștin, ci este nevoie să arăți acest lucru prin fapte și mărturisire, prin atitudinea creștină pe care o arătăm zilnic în societate. În mintea noastră trebuie să fie îndemnul Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).
Deci, din cuvintele Mântuitorului înțelegem că pentru a fi cu adevărat creștin este foarte important să îndepărtăm orgoliul și mândria din viața noastră. Creștinul trebuie să fie un om smerit, care urmează modelul de smerenie al Domnului nostru Iisus Hristos. Părintele Constantin Galeriu spune: „Lepădarea de sine înseamnă izbăvirea de adorarea de sine, de egocentrism”. Când ne gândim la lepădarea de sine, inevitabil înțelegem că mândria și egoismul sunt piedici pe calea mântuirii. Pentru un creștin este esențial să urmeze lui Hristos, pentru că prin El ajunge la scopul existenței sale, mântuirea. În societate, creștinul trebuie să fie o lumină a credinței și a faptelor, care-l arată că este un următor al lui Hristos. Viața noastră de creștini trebuie să mărturisească că suntem oameni ai credinței aduse de Domnul nostru Iisus Hristos.
Raportarea la aproapele este fundamentală în perspectiva mântuirii. Creștinii trebuie să aibă grijă de semenii lor și să fie alături de cei aflați în necazuri și nevoi. În tot timpul existenței sale, creștinul este călăuzit de cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6).
(Pr. Ciprian Florin Apetrei , Ziarul Lumina)