Creștinismul, religia mântuirii

Creștinismul este religia mântuirii și, de aceea, în centrul teologiei dogmatice stă învățătura despre mântuirea în Hristos. Prin Întruparea, moartea, Învierea și Înălțarea Sa la cer, Mântuitorul Iisus Hristos a restaurat firea umană și ne-a eliberat de sub stăpânirea păcatului și a morții, dăruindu-ne viața veșnică a Împărăției cerurilor. Fiecare dintre noi am primit acest dar al vieții veșnice prin botezul nostru: „Ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții” (Romani 6, 4).
Mântuirea săvârșită de Domnul nostru Iisus Hristos înseamnă eliberarea omului din răul în care a căzut prin Adam. Mijloacele prin care omul ajunge la mântuire sunt credința și faptele bune. Mărturisirea de credință ortodoxă ne învață că tot ceea ce trebuie să păzească creștinul ca să se mântuiască și să dobândească viața veșnică sunt credința dreaptă și faptele bune.
Creștinismul nu înseamnă o sumă de învățături teoretice care să lumineze numai intelectul, ci mai ales să transfigureze interior ființa umană. Prin viața lor exemplară, creștinii trebuie să fie un exemplu pentru lume, ca văzând faptele lor să slăvească pe Tatăl Cel ceresc (Matei 5, 16).
Creștinul trebuie să se manifeste ca următor al lui Hristos prin exemplul vieții sale, care este o mărturie vie a Evangheliei. El trebuie să fie un mărturisitor prin viața sa și mai ales prin atitudinile sale din societate.
Astăzi, noi, cei botezați în numele Preasfintei Treimi, trebuie să avem în societatea multiculturală a Europei o atitudine creștină în fiecare moment al existenței noastre. În acest context în care trăim, ortodoxul trebuie să fie mărturisitor, o candelă a credinței prin mărturia exemplară a trăirii după cuvântul Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Sfânta Evanghelie: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). De aici înțelegem că suntem invitați la mărturisirea credinței prin viața noastră, care trebuie să arate că suntem următori ai lui Hristos, Calea, Adevărul și Viața.
Urmarea lui Hristos se vede prin atitudinile creștine pe care le avem în societate, adică: un creștin nu înjură, nu mituiește, nu minte, nu fură, nu desfrânează, nu invidiază, nu ucide, nu acceptă pseudovalorile promovate de cei fără Dumnezeu, nu își vinde credința pentru un trai mai bun, nu face compromisuri de dragul corectitudinii politice, nu este lacom, nu este mândru, nu urăște pe nimeni, nu disprețuiește pe aproapele său și nu dorește răul nimănui, se ferește să încalce voia lui Dumnezeu pentru a nu ieși din ascultarea față de poruncile Lui. Atitudinile creștine sunt mărturisirea prin viața noastră în societate a valorilor credinței sădite în neamul românesc de 2.000 de ani de creștinism.
Ortodoxul de astăzi, în calitatea lui de creștin, este nevoit să dea mărturie a credinței sale, nu doar prin cuvânt, ci prin însăși viața lui, arătând că este păstrător și apărător al valorilor creștine care stau la baza societății noastre.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)