Creștinismul ne spune că putem schimba trecutul

„Căci dacă, pe când eram vrăjmași, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcați fiind, ne vom mântui prin viața Lui. Și nu numai atât, ci și ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea. De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, așa și moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit în el. Căci, până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socotește când nu este lege. Ci a împărățit moartea de la Adam până la Moise și peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greșelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină. Dar nu este cu greșeala cum este cu harul, căci dacă prin greșeala unuia cei mulți au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul Lui au prisosit asupra celor mulți, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. Și ce aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul care a păcătuit; căci judecata dintr-unul duce la osândire, iar harul din multe greșeli duce la îndreptare.” (Romani 5, 10-16)
Istoria a condamnat neascultarea primilor oameni și poate suntem ispitiți să spunem că omenirea nu ar fi ajuns aici dacă gestul gustării din pomul oprit nu s-ar fi consumat. Ne este ușor să emitem speculații, distanți fiind de un eveniment petrecut la începutul lumii. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să nu rămânem gânditori la urmarea primului păcat, ci să medităm asupra iertării pe care Dumnezeu a dăruit-o umanității prin Jertfa Fiului Său. Darul iertării, adus de Domnul Hristos, a acoperit păcatul săvârșit de Adam. Ascultarea Fiului lui Dumnezeu a vindecat neascultarea omului, iar coborârea Domnului a oprit căderea omului. Ne este greu să considerăm un eveniment petrecut acum două milenii ca un act actual și personal, care ne implică pe fiecare în parte. Dacă ne evaluăm, observăm cu ușurință că societatea ne forțează să trăim ziua, să ardem clipa. Nu ne mai gândim la viitor, nu ne mai întoarcem în trecut. Spunem că prezentul contează, o faptă trecută nu mai are nici o valoare. Tocmai de aceea ne mulțumim din ce în ce mai puțin, ne cerem iertare unii altora din ce în ce mai rar, considerând că tot ceea ce a trecut nu mai poate fi schimbat.
Creștinismul ne spune că putem schimba trecutul. Hristos-Domnul a schimbat istoria depărtării de Dumnezeu, deschisă prin păcatul lui Adam, a sfărâmat porțile iadului și a biruit moartea, dăruindu-ne speranță atunci când totul purta pecetea deznădejdii. Apostolul de astăzi ne spune că, în fața lui Dumnezeu, noi trăim într-un permanent prezent, în care trecutul se decantează în viitor. Nu suntem indivizi izolați, ci, dimpotrivă, integrați într-o istorie a mântuirii, iar în istorie trăim suferințele sau bucuriile, înfrângerile sau biruințele trecutului. În această istorie, plină de prezența lui Dumnezeu, aflăm de la Sfântul Pavel că Hristos-Domnul a adus lumina și bucuria. Dar mai aflăm din apostolul de astăzi că o faptă bună poate șterge multe fapte rele, pentru că harul lui Dumnezeu, prezent în gândul și lucrul bun, este mai puternic decât răul.
(Ciprian OLINICI, sursa: www.ziarullumina.ro)