O caracterizare fugară a pragmatismului vremurilor în care din păcate am nimerit spune că „pe lumea asta doar Iisus Hristos este gratis”. E dezolant să constatăm însă că nici măcar Iisus Hristos nu mai este gratis, de vreme ce în orice biserică din Europa civilizată intri, trebuie să bagi mâna în buzunar. Chiar dacă nu plătești propriu-zis intrarea, pentru fiecare lumânare aprinsă trebuie să achiți: 2 euro, 3 euro, 5 euro, 8 euro… Și-apoi mai sunt ilustratele, pliantele, brelocurile… Un negoț în toată regula.
Te întrebi, vrând-nevrând: lui Iisus i-ar plăcea tot comerțul acesta, desfășurat în numele lui? I-ar plăcea modul în care Cerul a fost transformat într-un ghișeu cu funcționari nevăzuți, unde solicitanții lasă cererile, sub forma unor lumânări aprinse, iar fiecare formular al cererii-tip costă 2 euro, 3 euro, 5 euro, 8 euro?
Lucrurile sunt ceva mai profunde și e bine să le lăsăm pe seama filozofilor și a altor pierde-vară. Căci nimeni nu-ți dă număr de înregistrare, nimeni nu-ți garantează că cererea îți va fi aprobată, nimeni nu-ți garantează nici măcar că cererea ta va ajunge pe masa de lucru a șefului celui mare. Și dacă e să mergem mai departe, din nefericire nimeni nu-ți garantează că șeful există și că totul nu-i decât o imensă escrocherie financiară.
Am mai observat o chestie care m-a durut la marile biserici din Europa occidentală. Pe umerii clădirilor, acolo unde păsările obișnuiesc să-și tragă sufletul după orele de zbor, au fost montate țepușe, pentru ca zburătoarele să nu mai dăuneze construcției. Dar mă întreb: din banii căpătați pe lumânări și alte alea nu s-ar fi putut șterge necazurile provocate de păsări? E mai uman așa, ca în preajma clădirilor să zacă trupuri însângerate de porumbei, mierle și alte zburătoare care, în naivitatea lor, au dorit să se așeze în locurile unde știau din moși-strămoși că domnește pacea, dar au nimerit peste țepușe bine ascuțite?
Și iar mă întreb dacă lui Iisus i-ar plăcea toate astea.
