Creștinii serbează, astăzi, Adormirea Maicii Domnului, cunoscută ca Sfânta Maria Mare, ultimul praznic împărătesc din anul bisericesc, sărbătoare pregătită printr-un post de două săptămâni, al treilea din acest an după postul Paștilor și cel al Sfinților Petru și Pavel.
Maica Domnului este cea mai înaltă „sfințenie omenească cunoscută și cinstită de Sfânta Biserică”, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seamă dintre sărbătorile ei.
Uspenia sau Sfânta Maria Mare
Adormirea Maicii Domnului, cunoscută popular sub denumirea de Uspenia sau Sfânta Maria Mare, ultimul praznic împărătesc din anul bisericesc, celebrează ziua în care Fecioara Maria și-a dat obștescul sfârșit, iar popular este ziua care desparte lunile călduroase de cele reci.
Sărbătoarea poartă denumirea de „adormire” pe de o parte pentru că în cadrul bisericii nu se poate vorbi despre „moartea” unui sfânt, iar pe de altă parte pentru că tradiția bisericească spune că obștescul sfârșit al Fecioarei Maria a fost asemenea unei adormiri.
Potrivit unei Tradiții Apusene, preluată apoi și de Biserica din Răsărit, Fecioara Maria a fost ridicată cu trupul la cer. Tradiția spune că, apostolul Toma a lipsit de la înmormântarea Fecioarei Maria, dar a venit trei zile mai târziu și a deschis mormântul pentru a se închina trupului Mariei, dar nu a mai găsit decât giulgiu în care fusese învelit trupul, ceea ce a dus la concluzia că Fecioara Maria a fost ridicată cu trupul la cer.
Potrivit unei alte tradiții, trupul a fost ridicat la cer din mâinile apostolilor Petru și Pavel în momentul în care se pregăteau să îl pună în mormânt, rămânându-le doar giulgiul în care era înfășurat.
În Sfânta Scriptură nu se vorbește despre moartea Maicii Domnului, în schimb cântările și imnurile de la Vecernia și Utrenia sărbătorii vestesc adevarata tradiție a Bisericii în această privință.
Și-a dat sufletul în mâinile Fiului și Dumnezeului ei
Când a binevoit Hristos să ia la Sine pe Maica Sa, cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, printr-un înger, mutarea ei de pe pământ la viața cea cerească. După aflarea veștii, Născătoarea de Dumnezeu s-a dus pe Muntele Măslinilor ca să se roage. S-a întors apoi acasă și a pregătit toate cele de îngropare, încredințând pe vecine că, mutându-se în ceruri nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toată lumea o va cerceta și o va ocroti. Și-a împărțit văduvelor sărace veșmintele sale, apoi și-a luat iertăciune de la toți și, culcându-se pe pat, a făcut rugăciune pentru întărirea lumii și pentru viețuirea în pace. Și, binecuvântând pe toți cei de față, și-a dat sufletul în mâinile Fiului și Dumnezeului ei. Și multe vindecări s-au împărțit tuturor celor bolnavi, prin binecuvântarea ei.
După credința Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domnului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine după moarte, nici n-a ramas în mormânt. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu și proslăvit, a fost mutată, cu trup cu tot la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mântuitorul, ea a fost dusă la ceruri de îngeri, nu prin puterea ei, ca Mântuitorul.
Panteonul românesc
Fecioara Maria este identificată în Panteonul românesc în mai multe ipostaze: Sântămăria Mare (15 august), Sântămăria Mică (8 septembrie) și cu sinonimele Maicii (Precesta Mare și Precesta Mica).
Importanța calendaristică a Sântamăriei Mari este subliniată de postul de două săptămâni care o prefațează (1-14 august), de pelerinajele organizate la mânăstirile cu același hram, de deschiderea unui important sezon de nunți (16 august – 14 noiembrie), de începerea târgurilor și iarmaroacelor de toamnă, de praznicele de pomenite a morților și pomenile date pentru cei în viață. Perioada dintre cele două Sântămării, numită Între Sântămării, se consideră timp optim pentru semănăturile de toamnă, „campanie de semănat” .
Cele doua Sântămării încadrează calendaristic Anul Nou Biblic (1 septembrie), presupusă Facere a lumii (anul 5508 i. H.). Multe din trăsături specifice Anului Nou Biblic și ale mitului creației paterne a Lumii au fost preluate de Sântămăriile românești, purtătoare ale mitului creației materne a Lumii.
Sărbătoarea este menționată pentru prima dată în secolul al V-lea în Siria, apoi în al VI-lea, în Apus, unde Adormirea Maicii Domnului se serba la 15 sau la 18 ianuarie. Generalizarea sărbătorii a fost făcută de împăratul bizantin Mauriciu, care a zidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani și a stabilit ca 15 august să fie data fixă de celebrare.
Maica Domnului a beneficiat de o venerare aparte în Ortodoxie, fiind considerată deasupra celorlalți sfinți, existând mai multe biserici și mănăstiri românești care poartă hramul Fecioarei Maria, dar și localități care au același nume.
Prohodul Maicii Domnului, o nouă formă de venerare
În unele părți ale României, a fost introdusă relativ recent o nouă formă de venerare a Fecioarei Maria, reprezentată de Prohodul Maicii Domnului, slujbă care se săvârșește în special la mănăstiri, în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului. Prohodul Maicii Domnului a fost alcătuit la începutul secolului al VI-lea de Manuel Corinteanul și a pătruns în spațiul românesc abia în secolul al XIX-lea, fiind o imitație a Prohodului lui Hristos (slujbă din vinerea Patimilor).
Sărbătoarea este precedată de un post de două săptămâni, aspru, fiind considerat o „ruptură” din Postul Mântuitorului.
În unele zone ale țării, Sfânta Maria Mare era considerata zi de pomenire a morților, iar la Sfânta Maria Mică – Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) sunt sărbătoriți cei care poartă acest nume.
De asemenea, în tradiția populară sărbătoarea de la 15 august este „hotarul” care desparte lunile călduroase de cele friguroase, iar din această zi bărbații poartă căciula până la sărbătoarea Sfântului Gheorghe (23 aprilie).
Peste 2,2 milioane de români își serbează azi ziua numelui
Peste 2,2 milioane de români care poartă numele de Maria, Marian sau derivate ale acestora își serbează onomastica vineri, când creștinii celebrează una dintre cele mai importante sărbători religioase, Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare.
Potrivit statisticilor, din totalul românilor care își sărbătoresc onomastica cu ocazia Praznicului Adormirii Maicii Domnului, peste 1,8 milioane sunt femei și peste 400.000 sunt bărbați, se arată într-un comunicat de joi al Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Cele mai frecvente prenume sărbătorite în această zi sunt Maria (1.386.969), Mariana (273.833), Mărioara (65.862), Mioara (31.500), Marilena (25.497), Marin (117.544) și Marian (296.396).
