În Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, astăzi este sărbătoare în parohia Solca din Protopopiatul Rădăuți, în parohia Ițcani II și la Schitul ’Sfinții Apostoli Petru și Pavel’ al Mănăstirii Dragomirna, în timp ce în Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc azi își serbează hramul Biserica Vatra Moldoviței.
Sfinții Apostoli Petru și Pavel se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, fiindcă au fost “căpetenii apostolilor” și “lumii învățători”, contribuind, prin râvna lor, la răspândirea cuvântului evanghelic în multe părți ale lumii. E greu a tălmăci în grai omenesc vrednicia lor deosebită. Faptele lor minunate covârșesc mintea, iar învățăturile lor, precum și inspiratele interpretări ale slovei revelate, întrec la număr nisipul mării și stelele cerului. Li se potrivesc cuvintele psalmistului: “În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor”. (Psalm 18, 8).
Când Biserica a luat hotărârea de a-i pomeni în aceeași zi, a fost călăuzită de cursul istoric al evenimentelor. Amândoi au fost încununați cu cununa martiriului în aceeași zi, 29 iunie, anul 67.
Dar în afară de coincidența zilei martiriului, Biserica a mai avut în vedere faptul că pe cât de mare este Petru, tot pe atât de mare este și “Apostolul neamurilor”, cel ce s-a convertit pe drumul Damascului. Pe drept li s-au atribuit amândurora calificativele: “raze ale Soarelui celui înțelegător”, “prietenii lui Hristos”, “luminătorii celor din întuneric”, “temelii neclintite ale Dumnezeieștilor învățături”, “căpetenii învățăceilor”.
Ctitoria ștefaniană de la Huși își serbează astăzi hramul
În Mitropolia Moldovei și Bucovinei mai multe biserici și mănăstiri închinate Sfinților Apostoli își serbează astăzi hramul.
Catedrala Episcopală din Huși își cinstește astăzi ocrotitorii, pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Biserica a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare în anul 1495, în cadrul curții domnești funcționând de-a lungul timpului ca mănăstire, fiind catedrală episcopală începând din anul 1598. Monument istoric de valoare, reconstruit în secolele XVIII-XIX, lăcașul de închinăciune mai păstrează astăzi doar urmele temeliilor și pisania din vremea marelui voievod. Biserica a fost avariată de cutremurul din 1692, incendiată și jefuită în 1711 de tătari și a fost reclădită în perioada 1753-1756 de către episcopul Inochentie, cu ajutorul domnitorului Matei Ghica. Lăcașul a suferit numeroase transformări de la ferestre în sus; în 1863 zona cornișei, în 1945 turlele, s-a adăugat în 1896 proscomidiarul, în 1910 veșmântăria și în 1945 pridvorul cel mare. Biserica a fost pictată de Gheorghe Tattarescu, între 1890-1891, pictură refăcută în 1945 și în 1996.
(www.calendarortodox.ro)
