Crește febra Mondială (4)

Închei azi mica trecere în revistă a celor cu statut de vedetă care vor călca (sau nu!) iarba la Cupa Mondială, spre deliciul (sau regretul) nostru, ca spectatori flămânzi de spectacol. Oricât ne-am strădui, ca europeni, este greu de crezut că vom putea deplasa centrul de greutate al fotbalului, situat, cu puține excepții în timp, dincolo de Oceanul Atlantic. Iar continentul galben și cel negru, în afara unor succese izolate și a unor stingheri jucători de valoare, n-au cum să depășească deocamdată statutul de partener de întrecere.
Înainte de a trece la echipele sud-americane cu pretenții, un mic popas tot peste ocean, dar mai la nord. Am tot auzit de vreo trei ani încoace de copilul teribil al soccer-ului american, Freddy Adu, ghanez la origine, care va împlini 17 ani chiar în iunie. Nu l-am văzut decât în poze și eram foarte curios să-l văd cu mingea la picior și la modul dinamic. Din păcate, selecționerul Bruce Arena a decis să nu-l arunce în arenă…
În Argentina toată lumea e focalizată pe Messi. Noul Maradona abia a început să se antreneze, problemele musculare fiind îngrijorător de persistente pentru un jucător de nici 20 de ani. Probabil că Rijkaard nu-l va arunca în luptă în finala de Champions League, poate doar în ultimele două etape de campionat, lipsite de miză. Oricum Messi nu va lipsi din lotul lui Pekerman, unde ar putea face un cuplu interesant cu Tevez, cel care, consecutiv Cupei Mondiale, va face și el pasul spre un campionat european însemnat. În schimb atitudinea lui Veron l-a exclus din orice calcule și nici căpitanul Javier Zanetti nu se simte prea bine.
Ultimul act, ca și finala desigur, îi este dedicat Braziliei. Aici densitatea de vedete copleșește dintru început orice adversar. Brazilienii joacă mereu pe terenuri înclinate spre careul opus, de aceea sunt atrași cu toții în acea direcție de o componentă a forței gravitațională. Mai există vreun fundaș central care să dribleze precum Lucio?! De atfel, mai toți apărătorii brazilieni dau impresia că au fost pedepsiți de copii să joace în defensivă. Dacă nu sunteți cuminți, vă trimit la apărare – aceasta pare să fie cea mai aspră pedeapsă pentru puștii care jonglează mingea pe plaje. Din alte timpuri pare și alcătuirea formației titulare, cu un careu magic în atac: Ronaldinho-Kaka-Adriano-Ronaldo. Cârcotașii ar putea spune că unii dintre ei au cam rămas datori în stagiunea asta. Poate, dar la națională se respiră altfel, iar ritmul de samba le aleargă prin vene și scoate la iveală latura sexuală a jocului de fotbal, fără nici o conotație vulgară. Atât de vădită este superioritatea Braziliei la această Cupă Mondială, încât dacă ar veni cu două echipe, acestea ar juca finala. Și nu știu dacă Juninho Pernambucano, Robinho sau Baptista ar fi cu mult mai prejos…