Săptămâna trecută, aflându-mă într-o bibliotecă publică pentru a mă documenta într-o chestiune, am pus mâna pe o revistă de sociologie, editată înainte de anul 1990. Am înșfăcat-o și m-am oprit la reportajul anunțat apetisant, cu litere mari pe copertă. Despre ce era vorba ?
Un sociolog rus își povestea vizita plină de surprize la un liceu din Cleaveland, Ohio. Directorul instituției, american cu rădăcini irlandeze, își purta oaspetele sovietic pe culoare, arătându-i buna desfășurare a procesul de învățământ:
– Iată sălile de clasă, bibliotecile, terenurile de sport… Intrați, aruncați o privire. Iar aici este camera bebelușilor.
– A bebelușilor ? – a tresărit sovieticul, ca mușcat de o streche tipic slavă. Ce să caute bebelușii aici ?
– Exact, camera bebelușilor. Vreau să spun a copiilor născuți de elevele noastre. Ele îi lasă aici când vin dimineața la școală și îi văd în pauze. Câteva persoane specializate le poartă de grijă în fiecare zi, până la terminarea orelor de clasă. Uitați-vă la ăștia doi bebeluși, ce frumos dorm !
Rusul era terminat. Ar fi dat orice pentru o dușcă de votcă, dar a oftat, amintindu-și că nu era locul pentru așa ceva.
– Domnule director, s-a bâlbâit el, cum reacționați când aflați că o elevă este gravidă ?
– De ce să reacționez, că doar nu e treaba mea !? O trimit la cabinetul medical, pentru a fi luată în evidență. E treaba medicilor și a familiei.
Am rămas și eu perplex, cu revista în mână. Gândindu-mă că exact asta lipsește în România de acum, când fetele nasc la vârsta de 12 ani, că la zece ani și la 11 nu se poate.
Dacă puștoaicele noastre leagă școala de gard când rămân gravide, nu ar fi mai bine să se amenajeze pentru copiii lor camere în incinta școlii ? Astfel, ele nu ar mai fi silite să abandoneze procesul de educație, pentru a-și îngriji micuții.
Dacă tot se întâmplă nașteri la vârste fragede, de ce nu ne-am adapta, după exemplul oferit de America în urmă cu câteva decenii ?
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
