De câteva zile, o știre susură plăcut în urechile pensionarilor. Pensionari de la oraș și pensionari ceapiști. Tăriceanu, premier și președinte al PNL, anunță că decizia, regăsită în programul de guvernare, a fost generată de economia care merge din plin. Asta da minune. Cad mari societăți americane, economia mondială stă cu ștreangul de gât, iar la noi cuptoarele producției rentabile ard din plin. Geoană, viitor premier, cum zice partidul lui, spune că mărirea pensiilor vine de la PSD. Fără PSD, mărirea n-ar fi fost posibilă. În consecință, bătrâneii și bătrânicile trebuie să facă bine și să pună ștampila pe candidații social-democrați la viitoarele alegeri. Traian Băsescu nu s-a pronunțat, din câte știu, în legătură cu acest subiect. Oricum, orice iubitor băsescian știe că pensiile au fost mărite de președinte. Cum de președinte? Doar el e cel care s-a opus sinuciderii economice prin mărirea pensiilor, imposibilă conform domniei sale, prin logica matematică a veniturilor bugetare. Nu contează însă. Băsescu le-a mărit.
Am ascultat la radio, din motive de intemperii, în relatarea inconfundabilului Ilie Dobre, desfășurarea partidei de fotbal dintre echipele Steaua București și Bayern Munchen. Dincolo de amănuntul că Dobre n-a reușit să zică niciodată Munchen, adăugând o literă faimosului oraș german, făcându-l să se cheme Munchern, n-am înțeles nimic. Am priceput doar că au bătut nemții.
Singurul nume de fotbalist pronunțat de zeci de ori a fost Zapata. Zapata a apărat magistral, a intervenit in extremis, a avut o sclipire de geniu. Atacau vertiginos românii, șut puternic la poartă, iar Zapata apără. M-am gândit dacă nu cumva s-a făcut un transfer în ultima secundă a portarului Stelei la Bayern. Nu putea fi așa pentru că și fazele de atac ale nemților se isprăveau invariabil cu intervenția uluitoare a lui Zapata. Caracterul ubicuu al fotbalistului care apăra în două porți a fost miracolul serii în relatarea reporterului de la România Actualități.
În rest, antrenorul Gigi Becali, șeful lui Lăcătuș, este iar în conflict cu Dumnezeu. Nu te poate ajuta Cel de Sus și în schimburile de terenuri și în politică, unde mereu înnoadă și deznoadă prietenia cu Traian Băsescu, și în fotbal.
Prin nordul moldovenesc și ardelenesc al țării a plouat zice-se mai tare decât la București. Administrațiile și firmele împuternicite cu bani și ștampile să ridice temperatura în odăi se fac că plouă. În consecință, dacă la Oderheiul Secuiesc, să zicem, sunt trei grade afară, în dormitor sunt patru grade, diferența survenind de la respirația locatarilor. Dacă în București au fost șapte grade noaptea afară, în apartamente, pe cale de consecință logică, au fost opt grade, înmulțind răcelile pensionarilor și gripele nou-născuților.
Pe străzi, în Capitală, moțăind ore în șir în trafic, la volanul mașinii personale, ai timp să citești toate afișele de pe stâlpi, pereți de case, panouri. Baletul rusesc, reprezentat grafic de o dansatoare cu picioarele desfăcute în unghi de 90 de grade, anunță magia artei la București. Tot în unghi drept pășesc la paradă și militarii ruși. Acum mărșăluiesc în Georgia. Noul prezident de la Kremlin semnează acorduri bilaterale, inclusiv militare, cu noile țări, inexistente până ieri pe harta lumii, Abhazia și Osetia de Sud. Mâine vor semna cu Transnistria.
Toamnă peticită. Așteptăm, dacă nu cumva vor fi date peste cap de plângerea în instanță înaintată de PRM, alegerile uninominale în prima lor ediție românească. Vom trăi și vom vedea. Oricum, calendarele, pe față ori pe dos, avertizează invariabil că va veni iarna. Până atunci, ar putea spune unii, mai e o veșnicie. Când e vorba de venirea frigului, veșniciile sunt scurte.
