Crengile de tei de la porți

Duminica Pogorârii Sfântului Duh era numită în popor Duminica Mare, deoarece se credea că este ziua Maicii Domnului. În cinstea acestei duminici, flăcăii aduceau din păduri nuiele, crengi și frunze de tei, întreaga gospodărie fiind împodobită cu acestea. Unele crenguțe erau duse la biserică, aici fiind sfințite și puse la icoane. De aici erau luate mai ales când ploua cu piatră. În tradiția populară se credea că teiul ferește gospodăriile de fulgere, sau de grindină, sau de duhurile rele ale zânelor. Cei prea temători de zânele numite Rusalii trebuiau să aibă asupra lor crenguțe de tei și să pocnească din frunze atunci când le simțeau în preajmă.
Rusaliile erau, în mitologia populară, un tip de zâne care umblau pe pământ și prin aer fără a fi văzute de oameni. După unii, acestea rămâneau printre oameni aproape o lună. Rusaliile erau respectate, însă nu erau îndrăgite pentru că, așa cum spun legendele, aduceau tot felul de boli. Din acest motiv, oamenii căutau tot felul de mijloace de apărare, precum pelinul și usturoiul, care se pare că nu le priau Rusaliilor, ținându-le la distanță, așa cum arată legendele. Tot de Rusalii avea loc și bătaia cu pelin. Fetele și băieții care se întâlneau în această zi se snopeau cu pelin, sărbătoarea Rusaliilor fiind numită și a pelinului. Tot acum, pelinul se punea în toate băuturile, cu excepția apei.
(O. R.)