Creier de jurnalist sportiv

Dacă persoanele conducătoare din Ministerul Culturii și-ar iubi mai mult țara și ar fi mai responsabile, ar promulga o lege care să-i țină la distanță de limba română pe ziariștii profilați pe sport. Atâta rău fac ăștia cu incultura lor, cu ignoranța lor flămândă de neologisme, încât s-ar impune niște ordine de restricție, care să-i silească să nu se apropie de limba română sub o anumită distanță. Eu am mai zis cândva că, dacă niște canibali ar pune mâna pe un lot de ziariști români sportivi și le-ar pregăti creierul în tigaie sau în oală, s-ar lăsa cu indigestii intelectuale cumplite.
Dar ei au ambiții mari. De pildă, Grigore Cartianu, unul dintre simbolurile reușitei în viață a gazetarilor care roiesc în jurul mingii de fotbal, „s-a făcut, din boschetar sportiv, istoric și analist politic”, fiind „prima caricatură de jurnalist cu creierul mai mic decât organul olfactiv”, cum observa Cornel Nistorescu.
Exemplificând, este arhicunoscută deturnarea de sens pe care a suferit-o cuvântul „coregrafie”, care, deși conform „Dicționarului Explicativ al Limbii Române” înseamnă „arta de a crea dansuri și spectacole de balet”, este întrebuințat de jurnaliștii sportivi români pentru a descrie aranjamentele pancartelor pline de lozinci, purtate, pe la meciurile futbolistice, de spectatorii aflați în tribune. „Ce coregrafie au suporterii lui Dinamo!”, se minunează ei, ca proasta-n târg, când văd cearșafurile alea scrise cu fel de fel de sloganuri.
Nu numai „coregrafia” a cunoscut o soartă vitregă, luând-o umilitor pe cocoașă și aflându-se momentan în plină confuzie existențială, care-o face să nu-și găsească locul în dicționar. Un fost mare fotbalist, rugat adesea să-și dea cu părerea în emisiunile sportive, în calitatea sa de expert, folosește termenul „fortuit” în înțelesul de „forțat”, deși înseamnă „venit pe neașteptate, neprevăzut, inopinat, întâmplător”, conform aceluiași „Dicționar Explicativ”. Te și întrebi: la ce-o mai fi folosind „DEX-ul” ăsta? Ca să facă avioane, din filele lui, unul de nivelul lui Cartianu?
Urmările sunt destul de grave, întrucât ceea ce strică un jurnalist sportiv cu creierul lui nevinovat, nu izbutesc să repare la loc, oricât s-ar munci, zece academicieni tobă de știință. Am motive să cred că răul este deja făcut: zilele trecute, am văzut cum termenul „fortuit” este folosit în prospecte de o companie aeriană română, în același sens greșit, de „forțat”.
Și-acum, vă rog să mă iertați, dar sunt și eu fortuit să-mi închei rubrica.