Legământul juvenil legat până la moarte de puberi (9-14 ani) pe criterii de prietenie, sex și afinitate sufletească în zilele de Sântoader, Moșii de Vară, Matcalau sau la altă dată purta o bogată sinonimie zonală: Prinsul Verilor și Văruțelor, Datul de-a Verișoarele, Însoțirea, Matcutatul Fetelor, Matcalau și altele. Ceremonia se desfășura cu sau fără martori în câmp, în cimitir, în casă, în jurul unui brad împodobit, în grădină, în jurul unui pom care înflorește și rodește, pe grupe mici, de doi copii sau pe grupe mari, de 10-20 de copii, fete și băieți laolaltă.
Legământul cuprinde mai multe momente rituale și ceremoniale: pronunțarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului și al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoțite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrățișarea frățească, ospătarea cu alimente rituale, joacă sau zbenguială copiilor. În unele zone etnografice, ceremonia se repetă anual, la aceeași dată, până la intrarea în joc a fetelor și băieților. Persoanele legate, veri, văruțe, surate, frați de cruce etc., se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. După încheierea solemnă a legământului, copii și apoi oameni maturi își spuneau până la moarte surata, vere, fârtate, verișoară și se comportau unul față de altul ca adevărați frați și surori: se sfătuiau în cele mai intime și grele probleme ivite în viață, își împărtășeau tainele, nu se căsătoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fârtatului, se ajutau și se apărau reciproc până la sacrificiul suprem etc.
(Profesor Ion Ghinoiu)
