În luna noiembrie avem un grup de mai multe zile închinate lupului, care poartă genericul nume de Filipii de Toamnă. Acestea încep cu „Ziua lupului” (13 noiembrie), continuă cu Gadineții (12-16 noiembrie), cu Filipul cel Șchiop (21 noiembrie) și se termină cu Sf. Andrei (30 noiembrie). Acceptând corespondența celor două perechi de date, din calendarul celtic și calendarul popular românesc, J.G. Frazer scria: „dacă aceste termene au relativ puțină însemnătate pentru agricultorul european, ele sunt deosebit de importante pentru crescătorul de vite căci, la apropierea verii, el își scoate vitele pe câmp să pască iarba fragedă, iar când se apropie iarna le aduce înapoi, în adăpostul și căldura grajdurilor. În consecință, nu pare lipsit de temei că împărțirea celtică a anului în două semestre, la începutul lunii mai și la începutul lunii noiembrie, să-și fi avut originea în vremurile când celții erau în primul rând un popor de păstori, a cărui hrană depindea de cirezile sale, și, ca urmare, marile epoci ale anului erau legate pentru el de momentul când vitele ieșeau din gospodării la începutul verii și când se întorceau din nou în grajduri, o dată cu sosirea iernii. Chiar în Europa centrală, departe de regiunile ocupate acum de celți, se pot regăsi clar urmele unei împărțiri similare a anului…Dintre cele două sărbători, Ziua Tuturor Sfinților era cea mai importantă încă din vechime deoarece celții par a fi considerat că anul începe mai degrabă din această zi decât de la data sărbătorii beltane” (Creanga de aur – James George Frazer). Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia; Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie) Între 13 noiembrie și 6 decembrie, Ovidenia împreună cu Filipii de Toamnă, Noaptea Strigoilor, Sântandrei și Sânnicoară formează un scenariu ritual de înnoire a timpului. Bătrânii spun că de Ovidenie se deschid cerurile și animalele vorbesc. Se fac pomeni pentru morți, iar celor care au murit fără lumânare, li se aprinde acum. Tot în această noapte se fac farmece și descântece, se află ursita și se pot efectua observații și previziuni meteorologice. Crezându-se că în această noapte bântuie strigoii, gospodarii ung tocurile ușilor și ferestrelor cu usturoi. Începând de acum și până la Sângiorz, femeile nu mai spală rufe la râu. În această zi sărbătorim Intrarea în biserică a Fecioarei Maria.
Ajunul Sf. Andrei
În această noapte, fetele mai caută semne ale destinului încercând să vadă chipul ursitului privind într-o oglindă mărginită de două lumânări, ori visându-l pe acesta, după ce și-au pus busuioc sub pernă. Unele fete își pun 41 boabe de grâu sub pernă și dacă visează că cineva le fură grâul, e semn că se vor mărita în acel an. În alte locuri, fetele de măritat își vad ursitul dacă privesc într-o fântână cu ajutorul unei lumânări de la Paști. De asemenea, în această noapte se caută de noroc punându-se nouă cești cu apă într-o strachina nouă, care, apoi se așează sub icoane. Dacă a doua zi, în strachină vor fi tot nouă căni cu apă, cine-a pus-o va avea noroc. Tot în noaptea Sfântului Andrei se fac și observații meteorologice: iarna va fi cu moină dacă luna va fi plină și cerul senin, iar dacă cerul va fi întunecat, va ninge sau va ploua, peste iarnă vor fi zăpezi mari și grele. Se spune despre animale că în această noapte vorbesc, dar omul nu e bine să le-asculte, căci e semn de moarte.
Sântandrei (Sf. Ap. Andrei cel Întâi chemat); Gadinetul șchiop (30 noiembrie)
Numit în tradiția populară și „Andrei Cap de Iarnă”, Sfântul Andrei este patronul spiritual al românilor, sub oblăduirea căruia, țăranii noștri au pus o serie de obiceiuri care să asigure protecția gospodăriilor. Faptul că, la popoarele tracice, Noaptea de Sântandrei și ciclul de înnoire a timpului se suprapun peste perioada calendaristică a Dionisiacelor Câmpenești și fermentarea vinului, păstrează numeroase urme precreștine. Sf. Andrei îi apără pe oameni de lupi și este socotit stăpânul acestora. Sărbătoarea se celebrează pentru oamenii care pleacă în lungi călătorii și pentru ca lupii să nu se apropie de gospodării. În această zi se îngroapă sare sub ușa grajdului, care apoi se dezgroapă la Sângiorz și li se dă vitelor pentru a fi ferite, pe tot parcursul anului, de lupi și de alte rele. Tot cu rol apotropaic, în această zi mai au loc o serie de gesturi: nu se scoate gunoiul afară după ce s-a măturat, nu se rânesc grajdurile, femeile nu se piaptănă, nu se dă de pomană și nici cu împrumut. Tinerii în pragul căsătoriei pun grâu la încolțit, iar cei cărora le va crește mai frumos, vor fi norocoși.
(Publicat de Maria GOLBAN, pe http://folclornepieritor.blogspot.com)
